Doar cred ca sunt o ticaloasa!

... ma intreb, si chiar sunt foarte curioasa, sunt nebuna de curioasa sa aflu daca sunt atat de puternica inca sa pot trece peste el. Asa se intampla cand am un pic de timp liber, cand nu sunt stresata si raman singura cu mine. si doar cu mine. Atunci in loc sa fie liniste, mie-mi ard palmele si ma doare capul. Sunt eu oare atat de puternica incat am trecut peste el? sau e doar o faza...

As fi dezamagita. M-as bucura intr-un fel ca sunt libera din nou insa mi-ar plange un ochi pentru ca ideile mele despre o dragoste care nu moare niciodata s-au daramat.

Si pentru ca m-am obisnuit sa nu fiu singura, am tendinta de a ma apropia de oameni, de a ma spijini in cele mai instabile persoane, de a cauta motive de ras in cele mai tragice povesti si de a incerca sa vindec acolo unde nu se mai poate face nimic, uit de fapt ce caut, uit ca vreau sa fiu fericita, ca merit si eu sa port flori in par. Si in ultima perioada, ca si cum m-am trezit din somn, bajbai cu ochii inca inchisi pe langa un tip.

E persoana langa care am ras ca nebuna, e persoana cu care m-am ametit prima data de la bere. E tipul care mi-a spus sa ma linistesc, care e tot timpul calm si cald langa mine, e colegul care ma gadila si ma face sa rad la seminarii. E barbatul care ma amuza cand imi impinge picioarele pe sub masa si din cauza caruia ma cearta profa de econometrie. E barbatul pe care pot sa-l sun la orice ora numai ca sa vorbesc cu el. E genul matur si copil in acelasi timp, total diferit fata de ce stiam eu. E tipul care dupa cat de artagoasa sunt uneori cu el nu ma abandoneaza. sau asa-mi place mie sa cred! E tocmai barbatul la care nu m-am gandit niciodata pana acum. Pentru ca e acolo mereu. Pentru ca se poarta frumos. Pentru ca are constiinta, pentru ca vrea. Si poate.

Pentru ca atunci cand vrea sa-mi daruiasca ceva, gaseste fel de fel de obiecte prin camera si mi le da. Pentru ca vrea sa-m pregateasca intr-o zi paste cu sos adus din tari straine. Pentru ca intr-o seara mi-a facut o floricica dintr-un bilet RATP. Pentru ca uneori recunoaste ca am dreptate.

Cu toate astea cred ca sunt o ticaloasa pentru ca nu ma port suficient de bine cu el, cred ca sunt rea pentru ca imi mai vars furia pe el si tin mortis sa am ultimele cuvinte desi cel mai bine ar fi sa tac.

Cred ca sunt o ticaloasa pentru ca desi nu e nimic clar intre noi, nici nu stiu daca exista chimia aia afurisita sau nu, am devenit imuna la chimie... desi nu o simt, ma grabesc. Ma supar in sinea mea cand nu reactioneaza cum ma astept.

Si, la final... cred ca sunt o ticaloasa, dar probabil ca nu sunt! Probabil e doar modul meu stangaci, nespus de omenesc de altfel, prin care arat ceea ce simt... cel putin pentru moment!

Pentru ca pe mine ma induioseaza sarbatorile, va doresc cel mai frumos Craciun!

Asa a continuat totul

Anu' trecut as fi spus ca incepe. Acum spun, continua! Sunt din nou in Iasi, nu ma mai simt straina, nu mi se mai par oamenii diferiti, nu ma mai deranjeaza caldura si umezeala din State, sunt doar... intr-un soi de  "acasa".

Anyway, sunt aproape pregatita sa continui totul, sunt aproape pregatita sa ma mir peste 9 luni de cat de repede a trecut timpul si cat de batrana sunt. Sunt aproape gata sa ma duc maine la seminar, sa-mi cunosc noii colegi si sa bem cafele pe langa Universitate.

Ma bucur sa va vad pe toti si va urez un an bun si mult mult succes!

Pentru tine, draga mea!

Surprizele cele mai frumoase sunt momentele in care se intampla ceva care-ti schimba ziua, iti lumineaza fata si ochii, iti lasa un zambet in coltul gurii pe care il porti cu tine peste tot. Daca pui cuvintele intr-o anumita ordine, poti sa surprinzi pe cineva fie si numai folosindu-le, indiferent de limba, engleza, franceza sau romana!

Cand imi intorc privirea spre trecut, cand ma opresc, cand se termina ziua, cand intunericul ma lasa sa fiu singura, cand in sfarsit inchid ochii, ma gandesc la o multime de persoane... dragi mie, departe de mine in momentele grele dar pe care stiu ca le pot suna la miez de noapte si sunt sigura ca vor raspunde la telefon. Nu sunt sigura ca asta ii face pe oamenii respectivi sa fie "prietenii" mei, dar am o vaga impresie ca la asta se refera defapt.

Exista uneori momente in care nu sunt de acord cu ce se intampla, cu ce decizii iei, sunt uneori clipe in care imi vine sa te bat, in care sunt in stare sa ma umilesc ca sa-ti deschid ochii pentru anumite chestii, sa te fac sa admiti ca ce-ti spun eu este adevarat, si nu te-am mintit niciodata. Vreau sa vad in tine o femeie puternica, vreau sa simt in tine bucurie fara limite, nu un soi de bucurie amestecata cu alt soi de teama pentru ce va urma, vreau sa te vad dansand pe mese, sa ne urcam acolo amandoua, sa bem cate putin impreuna, sa mergem la culcare si a doua zi sa ne trezim tarziu si sa ne doara capu'. Vreau sa mergem toate sa dansam, vreau sa mergem la gratare noaptea, vreau sa vorbim ore intregi inainte sa adormim, asa cum fac fetele care stau intr-o camera de camin. Mai departe, vreau sa te vad cum imi spui ca ai luat iarasi 10 la examen, sa te vad cum iei licenta, cum iti gasesti un job bine platit si umbli in fusta si camasa prin cine stie ce companie multinationala. Vreau asta de la tine si stiu ca poti!

Ma doare rau de tot cand te vad jos, si asta nu te face nici proasta, nu te face nici ridicola sau penibila, te face OM. Si eu stiu bine asta. Si tu stii ca stiu... Doar cand eu am fost jos erai prin preajma mea, si m-am ridicat. Si stii, ne-am ridicat impreuna. Si ne tineam de mana la fumoar in c2! Pentru ca unde-s doi, puterea creste.

In ultima perioada m-am indepartat de tine, ma refer la perioada de dinainte sa ajung in State, pentru ca altfel oricum m-am indepartat de toata lumea... Anyway, stiu ca am facut-o. Doar ca ma doare foarte tare sa stiu ca ignori adevarul... Cata bunatate ai in tine Claudia, cat de multa bunatate asa incat sa-i mai dai inc-o sansa, si-nc-o sansa... Stiu ca, privind per ansamblu ai ales calea cea mai usoara, cel mai bine pentru tine. si da, stiu ca e greu sa te opresti brusc, sa-ti incui inima si sufletul undeva si sa incerci sa uiti de ele pentru o perioada. si mai stiu ca ai incercat odata, am incercat amandoua. si daca ai mai fi incercat pentru 3-4 zile....

Vreau, Claudia, vreau sa fii bine. Cu toata fiinta mea, vreau sa fii bine!

Oricand te vei intoarce la mine, oricand ma vei suna, oricand, noapte sau zi, o sa-ti raspund la telefon, da. Si da, o sa am "bomboane" sa-ti dau, o sa te ascult, o sa plang pentru tine, o sa te tin de mana si promit sa gasesc eu o ocazie si sa cumpar trei clatite diferite ca din cate-mi amintesc eu, asa a inceput perioada noastra de girl's power... ma intreb daca mai tii minte... chiar inainte sa mergem sa te decizi ca mergi cu noi sa dansam, mi-ai adus clatite! Promit sa-ti mai fac torturi si sa-ti scriu numele acolo, promit sa mergem la gratare, chiar si pe jos... promit sa mergem duminica in parc, atunci cand sunt lalelele inflorite (si nu numai), mergem in gradina botanica, mancam inghetata, facem salata impreuna, mancam ceapa amandoua si apoi cumparam 5 pachete de guma...:)

Vreau doar sa vad ca esti bine, ca esti bine, in modul cel mai serios, in the right way to be.... ca nu tii in tine necazul si ca zambetul ala frumos pe care-l ai, are in spate hohote de ras, nu lacrimi!

Dar, la urma urmei, cine sunt eu, si de unde naiba stiu eu care e "the right way to be" bine, daca nici pentru mine nu sunt in stare sa fac ceva...sau cel putin ma chinui de ma ia dracu'...

Si pana la urma... ce conteaza ce vreau eu? Conteaza ce vrei tu draga mea prietena, pentru ca in final, cea mai importanta fiinta pentru tine trebuie sa fii tu insati!

Numai sa stii ca eu sunt aici pentru tine, continui sa-ti fiu prietena chiar daca m-am indepartat, continui sa fiu langa tine chiar daca acum cel putin ne desparte aproape un continent si un ocean! pe care apropo, sunt gata sa le strabat si pe jos numai ca sa ajung acasa!

Anunt toate trupele speciale, ma intorc acasa!

In legatura cu post-ul trecut, nu, nu-mi place Stephan, nu, nu raman aici nici sa-mi dea sefu' motelul si pizzeria mie, da, sunt sigura!

Plec de-aici luni, 20 septembrie, ora 13:43. si ajung in Bucuresti marti, la ora 13:05... asta daca nu ma mai executa astia de la compania aeriana inca o data si din cauza lor pierd cine stie ce zbor... For the record, desi m-au suparat un pic, astia de la Lufthansa primesc votu' meu de incredere si nota 10 pentru ca nu mi-au ratacit bagajele asa cum eram sigura sa se intample. Acuma sa-i vad pe-astia de la United Airlines cat sunt de stricti si cat de bine o sa-mi cotrobaie prin genti (abia astept s-o faca, sa-i vad eu pe ei cum inchid gentile astea la loc) si apoi pe aia de la Swiss care tre sa ma aduca in siguranta pana la aeroport!

Te pup iubita, iti multumesc mult pentru surpriza, pentru e-mailul ala asa de frumos, pe care apropo, l-am primit de 4 ori ;))

ps: desi acest post mai face referire la dansat pe mese (mai ales pe masa asta din poza, stii tu unde e, ianga bar pe stanga, doar e masa noastra), alcool, culcat sau altceva, in spatele acestor cuvinte nu exista nici o conotatie erotica :))

before i get home...

... nici nu stiu cum ma simt acum. mi-e dor de casa? mi-e dor de mama? mi-e dor de Iasi, Constanta sau de Tulcea? Mi-am dat seama pe cine iubesc si ce vreau sa fac cu viata mea sau nu?
Imi place aici?
Imi place Stephan sau nu?
Pot sa raman aici...
pot sa iau o decizie acum care sigur imi schimba viata
ma mai intorc sau nu? am ceva aici? am ceva acasa? da. acasa sigur am ceva dar aici... nu am nimic. dar pot sa-mi construiesc..
nu stiu

tinem legatura

E bine

America.

Am momente in care sunt absolut coplesita. Cand simt ca tot ce mi se intampla ma depaseste, fizic si emotional. Munca. Munca e ciudata. Cand vine seara si simt cum picioarele sunt cu 5 kg mai grele si tot corpul mi se descompune atunci imi dau seama ca munca e ciudata. Oboseala de dupa 11 ore, asa cum am avut astazi e una cumplita. Ma doare fiecare deget, simt cum imi dat mainile si ochii mi se inchid si de deschid aiurea. Asta e. America e un soi de vis frumos dar cainii nu umbla cu covrigi in coada nici aici. Iti trebuie curaj, vointa, implicare, ambitie si mai ales, trebuie sa stii in permanenta de ce te afli aici.

Este absolut superb. Uneori merg pe strada si nu-mi vine sa cred unde ma aflu, mi se pare ca nu e real, de la dungile galbene de pe asfalt, pana la formele cladirilor, toate mi se par ca din filme. Toate sunt ca din filme. Si daca ajungi sa intelegi cum merg lucrurile aici si cum traiesc oamenii de aici o sa-ti dai seama usurel ca America nu inseamna numai New York si Los Angeles sau mai stiu eu ce alte orase ultra mega populate, nu inseamna numai vedete, bani, lux, distractie si shopping. Intr-adevar oamenii au altfel de mentalitate, dupa zilele de munca urmeaza neaparat o pauza, lumea se distreaza, se merge la film, se mananca inghetata… dar viata bate filmul.

Luni am fost in Roanoke, ne-am plimbat, am facut poze, am mancat Brownies intr-un barulet dragut care seaman leit cu Cannabisu’ nostru (din Iasi). Mi-am cumparat o pereche de pantofi, am baut Sprite, am fost la cinema si am mancat cea mai buna inghetata din viata mea. Apoi ne-am intors in motel si ne-am mutat intr-un apartament mai fain, am carat toate lucrurile…

Sunt franta de oboseala dar imi place mult aici, dupa fiecare zi de munca, atunci cand imi notez cate ore am lucrat ca sa am si eu idée de cati bani trebuie sa primesc, am o satisfactie f mare. Nu este primul lucru pe care-l fac pentru mine, de la 15 ani tot fac alegeri singura si ma gandesc la viitorul meu insa, plecarea in State este cu siguranta primul lucru atat de mare pe care-l fac numai pentru mine. Si cand ma plimb pe-aici si vad atata verdeata, cand vad preturile atat de mici, cand vad hipermarketurile imense, mult mai mari si mai ticsite decat cele din tara, imi dau lacrimile si sincer, imi pare extraordinar de rau ca nu sunt langa mine si persoanele la care tin si de care imi pasa. Imi pare rau ca sunt singura aici si numai eu pot sa ma bucur de tot ce vad. Si acasa este rau, lucrurile nu se indreapta deloc… daca as putea, sincer mi-as muta viata aici fara nici cea mai mica problema. Dar daca pentru a trai aici ar trebui sa renunt la ceva de acasa nu stiu daca sunt destul de puternica ca sa o fac. Am incredere in mine, ma descurc in multe situatii… dar nu stiu daca pot sa renunt la tot ce am in tara pentru o viata aici. Asta nu stiu daca pot sa fac…

Va iubesc si mi-e dor de voi, de toti!

America

America

Ohh, in sfarsit am si eu cateva minute libere si pot sa scriu si pe blog! Doamne am crezut ca nu mai ajung!!! Trebuia sa zborin Frankfurt spre Washington si apoi in Virginia, in Roanoke. Ei bine, cea mai tare agentie germana, Lufthansa, m-a executat dintr-un singur foc, avand o intarziere de 2 ore la plecarea din Bucuresti fapt pt care eu am pierdut toate conexiunile, toate zborurile urmatoare… am ajung in Germania, m-am dus val-vartej la compania aeriana in aeroport, God! Un aeroport cat jumatate din Iasi… God!!! So, le-am explicat care e problema si mi-au asigurat sederea peste noapte intr-un hotel din Frankfurt, foarte fain, cu doua mese incluse. Am ajuns acolo, hotelul superb, orasul superb! M-am odihnit, am apucat sa trimit cateva mailuri lui Larry (seful meu care trebuia sa vina in Roanoke sa ma astepte la aeroport), mi-am anuntat parintii si cativa prieteni ca sunt stuck in Germany dar ca sunt bine si apoi m-am odihnit. A doua zi de dimineata am plecat la aeroport, am avut un zbor destul de plictisitor catre Washington, am fost tot timpul deasupra norilor dar totusi am reusit sa prin cateva portiuni din Scotia si Groenlanda… superb! Am ajuns dupa 8 ore jumate in America unde iarasi am luat-o de la inceput cu bajagele, le-am trecut prin vama, am fost controlata drastic, americanii astia sunt f seriosi cu securitatea lor! In fine, spre Roanoke am luat un avion super micut, mi se parea o jucarie fata de matahala care m-a adus pana in Washington. In fine, am ajuns in aeroport, mi-am recuperate bagajul si l-am cunoscut pe Larry. E foarte de trreaba, e genul de American deschis, care vorbeste foarte mult, foarte dragut si amabil, nici nu am simtit cum a trecut timpul, am vorbit diverse chestii, mi-a explicat cateva dintre lucrurile pe care trebuie sa le fac pe-aici. Cand am ajuns in sfarsit in Moneta, ne-am dus la restaurant, am facut cunostinta cu noii mei colegi de munca si cu fetele din camera apoi am ajuns si la motel. Mi-a spus ca a doua zi sunt libera, nu trebuie sa merg la munca dar eram atat de nerabdatoare incat nah, am refuzat odihna asa ca a doua zi m-am trezit de 08 si la 09 semnasem déjà condica si incepeam treaba. Am facut training cu o tipa Vicky, o negresa grasa, cu parul impletit tot, cu un accent foarte fain, asa cum sunt negresele in general in filme. Mi-a aratat ce trebuie sa fac, mi se pare ok, e mult de munca intr-adevar dar e ok, cum imi place mie sa raspund cand ma intreaba lumea pe-aici cum mi se pare munca: “I can handle it!”. Astazi iarasi am luat-o de la zero, cu housekeeping de dimineata si apoi dupaamiaza si seara la restaurant la dishwashing. In restaurant atmosfera e foarte faina, toata lumea rade pe-acolo, toti mi se par cam tacaniti, fiecare are cate ceva neobisnuit cred ca de-aia m-am distrat asa de bine. Am stat cu mainile in apa cu detergent aproape tot timpul dar a fost ok. Este mult de munca aici dar, fara sa par falsa or something, atmosfera de prietenie, rasetele si glumele fac treaba mai usoara si la cat de frumos se poarta cu mine o sa incep sa tin la ei.

Am fost astazi intr-o pauza de doua ore si la un supermarket unde am ramas masca de ce preturi mici au, dincolo de faptul ca puterea de cumparare a banilor este muuult mai mare decat la noi, unele preturi sunt chiar mai mici decat in Romania.

Maine iarasi o luam de la capat dar spun asta cu un zambet in coltul gurii pentru ca abia astept sa ne reintalnim acolo in spate, la restaurant in culise 

Va pup pe toti, mi-as dori ca fiecare dintre voi sa ajunga sa vada cum traiesc oamenii astia, cat de linistiti sunt, cat de bine se lucreaza intr-o atmosfera placuta, cat sunt de diferiti si cat sunt de deschisi. Imi place aici, nu regret absolute deloc ca am facut alegerea asta si chiar daca este mult de munca, sunt multumita de tot ce mi se intampla!

Va pup, ne mai auzim!

but i'm a supergirl...

Si uite ca se termina asa cum a inceput. Cu bagaje, cu nervi, cu tensiune, cu asteptare, cu dezordine, cu emotie, cu nerabdare, cu o lacrima-doua pe stanga, cu unghiile roz, cu parul prins neglijent intr-o coada si creionul negru intins aiurea la ochi... asa a inceput si asa se si termina. Ma uit in fata, langa geam, in cealalta parte a camerei si vad un teanc de bagaje. Ina se aseaza in fata mea si.. "don't be sad"... nici nu ma uit la ea....

Nu stiu de ce totusi simt cum ma junge din urma tot ce am facut in anul asta. Cum m-am schimbat, cat m-am schimbat, ce m-a facut sa ma schimb...

Sunt lucruri de care nu mi-era frica sa ma lovesc pentru ca credeam ca stiu cum e sa traiesti printre straini. Am spus intotdeauna ca imi place vijelia asta din viata mea, ca ma atrage sa fiu tot timpul in priza, ca m-am obisnuit cu drumurile, ca iubesc masinile si soselele mai mult decat imi iubesc pantofii... dar nah... De fiecare data cand se termina ceva ma intristez si ma apasa un soi de tristete...pentru ca oricat as fi de deschisa la nou si obisnuita cu schimbarile...pe atat de conservatoare sunt..

Anul asta am mai cunoscut un oras, am mai invatat coridoarele unei cladiri imense, am fost membrul lunii in asociatia din care fac parte, am fost la teatru, am organizat petreceri si m-am imbatat... am mai cunoscut oameni, mi-am schimbat accentul, am fost in locuri in care nu mai ajunsesem niciodata, cu persoane alaturi de care nu am stat niciodata. Am facut dragoste si nu sex poate pentru prima data in viata mea, cineva mi-a spus cat sunt de importanta pentru el, pentru prima data,  si tot pentru prima data am acceptat niste adevaruri care nu-mi plac. Pentru ca am inteles ca in viata nu pot sa ai intotdeauna ce iti doresti! Anul asta am suferit mult ca sa nu sufar foarte mult, m-am purtat urat cu cineva ca sa nu-l las pe el sa se poarte urat cu mine, l-am iubit ca pe nu stiu ce si am renuntat la el ca si cum as renunta la o tabara la munte. M-am mintit pe mine si pe cei din jur destul de greu la inceput dar apoi mi-a fost din ce in ce mai usor asa ca am devenit o mincinoasa si o ipocrita.

Anul asta am plans dupa prietenii mei vechi, m-am gandit mult la Irina si fiecare lucru care mi-aducea aminte de ea ma "nostalgiliza".

Si acum, cand s-a sfarsit, cand trebuie sa plec din locul in care ma obisnuisem, nu pot sa las trecutul sa ma ajunga din urma pentru ca sunt mai decisa ca niciodata sa fac ceva cu viata mea si tocmai din motivul asta poimaine pe vremea asta o sa fiu intr-un avion dinspre Frankfurt catre Washington si tarziu in noapte o sa ajung de-acolo in Roanoke. Vreau de la astea trei luni care mi se insira in fata sa-mi redea increderea in mine si sa ma faca mai puternica pentru ca da, ce am trait aici in ultimele 9 luni m-au si ridicat dar m-au si coborat!

O sa scriu pe blog cand ajung acolo, pana una alta ... i'm a supergirl!

Nepotrivire

Nu cred ca am nimerit-o nici de data asta. Iar am dat-o in bara! Frate, chiar e nevoie sa vin cu manualul de utilizare dupa mine? Chiar e nevoie sa-mi spun clar si raspicat regulile inainte sa ne tinem de mana? Sa-ti vorbesc despre minciuni, sa-ti vorbesc despre fidelitate, despre respect si despre bunele maniere? Sa-ti explic ca pentru mine minciuna inseamna si omiterea unei bucatele din adevar, nu neaparat inventii si fabulatii. Chiar trebuie sa ma exprim verbal si sa-ti explic ca daca vrei o relatie cu mine ar fi dragut sa nu te culci cu toate care-si desfac picioarele prin cine stie de colturi din campusu asta mic si prafuit? Nu esti nici tu in stare sa ma respecti asa cum te respect eu pe tine, nu stii nici tu ca daca tii cu adevarat si pretentii de la relatia noastra ar trebui sa poti sa ma asculti cand sunt suparata, sa poti sa ma strangi in brate si sa ma lasi sa-ti plang pe umar, sa vii cand te chem, sa-mi aduci pastile cand imi explodeaza capul si sa nu ma lasi singura cand am nevoie de tine.  Pana si barbatul la care am renuntat pentru tine punea mai multe in joc cand venea vorba de mine! 

Sincer m-am saturat de oamenii astia falsi care isi urmaresc innebuniti interesele fara sa le pese de ceilalti. Ma simt singura acum si am impresia ca nu ma potrivesc deloc cu peisajul asta de Romanie care se vrea moderna si emancipata. Oamenii nu mai au timp unii de altii, nu mai savureaza momentele importante si frumoase, nu mai stiu cum sa-si petreaca timpul, nu si-l mai pot organiza si asta nu aduce decat suferinta din partea unora sau a altora. Eu am renuntat la a ma iubi frumos, am inlocuit a face dragoste cu a face sex, am inlocuit linistea de dupa cu gasca de prieteni ca si cum ar fi fost ceva aproape normal sa luati cu totii parte la orgasmele mele! 

Sunt intr-un soi de terapie, de seminar intensiv pe tema "Nu mai da atat de multe de la tine ca ramai la final fara nimic" si, cu toate ca m-am abtinut mai mult de data asta, tot am dat-o in bara. Pana la urma nu pot decat sa fiu uimita de cat de diferiti suntem in gandire, in principii si comportamente. Fiecare se orienteaza pe moment in functie de situatia cea mai favorabila, indiferent de modul in care a privit lucrurile pana la momentul respectiv. 

Oamenii se schimba. Eu ma schimb. Eu vreau sa ma schimb pentru ca e nevoie. Eu ma iubesc asa cum sunt dar vad ca nu ma potrivesc deloc cu stilu care se poarta pe-aici asa ca trebuie sa ma adaptez. Si cum se zice ca pofta vine mancand, o sa ajung si eu cumva sa fiu una dintre gagicile despre care se zice ca e cel mai indicat sa la ai prietene ca altfel..

Pana una alta m-am gandit frumusel sa-mi iau zboru si sa fac ceva cu viata mea pentru ca uite, timpul trece si la sfarsit cand tragem linie nu avem nimic realizat si e pacat ca am trait in cazul asta! Vreau sa ma intorc peste trei luni schimbata definitiv, vindecata de sictiru pe care il am fata de oamenii din jurul meu si sa-mi vad frumusel de drumul meu!

Imi pare rau baby pentru tine dar sa stii ca sincer, nu-mi pare rau pentru noi! Poate candva, cand ai sa cresti mare, o sa intelegi si tu cum trebuie sa te porti cu o femeie si o sa-ti amintesti de mine si de tot ceea ce am incercat eu sa te invat! sau poate ca nu o sa ajungi niciodata sa vezi anumite lucruri pentru ca o sa fii in permanenta ocupat cu afacerile tale!

Ploaia nu-mi mai uda parul de aproape trei saptamani

Ploaia nu-mi mai uda parul de aproape trei saptamani pentru ca in sfarsit s-a oprit din picurat in lumea mea, s-au oprit tipetele, s-au oprit furtunile si nu mai baltesc lacrimile.

E important sa intelegem ca avem niste limite si depinde doar de noi cum le gestionam.

E greu sa le afli, e dificil cand te izbesti de ele, e cumplita senzatia cand realizezi ca te termini incet incet, ca te stingi usor si nu mai ai putere. E urat sa te vezi fara optiuni, sa te simti depasita. Si cand nu mai stii ce sa faci, cand te doare capul, cand iti sangereaza nasul de la atatia nervi adunati, cand e sanatatea ta in joc, cand te simti folosita, cand astepti sa te ridice el de jos si sa te aseze pe fotoliu dar el tranteste usa, cand astepti o floare si n-o primesti nici macar in vise, cand abia atipesti noaptea tarziu si esti ingrijorata si a doua zi esti moale si deconectata... cand te saturi sa plangi, cand incepe sa-ti fie rusine de ceilalti si apoi de tine, cand pur si simplu nu mai poti, atunci e momentul sa intelegi. Atunci e momentul sa te pui pe tine in capul listei si sa renunti la a fi a doua persoana din viata tuturor, inclusiv a ta! Atunci mergi pe strada, cumpara-ti lalele de primavara si zambeste.

Daca ti-e greu aminteste-ti ca o faci pentru tine si nu meriti toate astea. Admira apusul si rasaritul si nu mai intinde cu ochii inchisi mana dreapta catre palma lui. Risca sa fii fericita. Aduna-te. Respira din nou ca si cum ai face-o prima oara, deschide ochii si admira-i in oglinda. Bucura-te de tine si aminteste-ti ca el nu a putut sa se bucure si asta-l face dintr-o data mai putin barbat decat un copil in scutece.

Daca te ajuta cu ceva, fii rece, uita de tot ce te afecteaza, impune reguli, stabileste-ti programul si nu-ti mai da voie sa plangi.

Du-ti copilul din tine in parc si da-i o inghetata.

Joaca-te cu mingea si canta melodia care-ti place.

Nici nu-ti imaginezi cat de repede ceilalti vor observa. Si intotdeauna, cum in marketing se stie ca un zambet vinde mai bine decat o fata imbufnata, asa si pe strada: un chip luminos atrage curiozitate si in final chiar afectiunea dupa care tanjesti de atata vreme..

De cand am luat decizia de a-mi da voie sa traiesc, de a-mi reincepe viata, nici ploaia nu-mi mai uda parul pentru ca... nu mai ploua!

Va multumesc voua, celor care ma iubiti asa cum sunt, pentru ceea ce sunt, nu pentru mancarea pe care o fac, banii pe care ii imprumut, umarul pe care plangeti sau modul meu stangaci de a-mi expune sentimentele.

Multumesc barbatului care s-a decis sa ma repare, care nu se supara cand sunt intunecata, cand ma gandesc aiurea, cand ma supar degeaba. II multumesc pentru rabdarea lui si pentru calmul pe care mi-l serveste. Ii multumesc pentru fiecare sarut si pentru fiecare data cand ma tine de mana...

Caut sa vad cum mi-ar sta mai bine

Daca as putea sa-mi realeg obiectul as face tot posibilul sa evit lucrurile din sticla sau portelan.

Daca as sti ce e nevoie sa fac ca sa uit as face-o imediat. 

Daca as putea alege sa ma schimb intr-un anume fel, mi-as lua niste craci lungi si m-as face blonda, m-as fixa pe 18 ani si as vrea sa functionez numai noaptea. Fara sa-mi pese, fara sa ma impresioneze, fara sa ma murdareasca, fara sa ma umplu de praf. As vrea mult sa fiu ca tine. Defapt as fi tu daca as putea. M-as rupe de orice legatura cu etica, m-as ascunde dupa cuvinte, as inventa noi sentimente pentru satelitii mei si as fi atat de puternica incat mi-as putea stabili starea de spirit de la un moment la altul fara sa ma prefac. Mi-ar placea sa pot sa privesc in ochi si sa mint. Mi-ar placea sa-mi placa sa vad cum placerea altora se face neplacere doar din doua vorbe.

Daca as sti ca e nevoie sa ma dau de pomana in schimbul fericirii as face-o chiar daca nu ati mai avea la cine sa priviti cum plange rade la soare si plange cu zambete.

As vrea sa am glas frumos, sa nu ma fiu raraita, sa fi cantat pe la festivaluri de muzica usoara. As da la actorie ca sa pot sa traiesc vietile mai multor oameni in aceeasi noapte si sa vad cum e. As citi si m-as chinui sa scriu mai frumos. 

Nu m-as indragosti, nu m-as atasa, nu as suferi. As fi perfecta.

Nu as fi naiva.

Nu as fi o vaza cu multe fisuri. Nu m-as scurge. Nu m-as imprastia. Nu m-as topi. Nu as arde. Nu as tremura. Nu mi-ar fi frica de cadere. Nu as astepta sa dea in foc ca sa inchid ochiul. Nu m-as inclina in fata nimanui.

Si ca sa intelegi mai bine perfectiunea asta trebuie doar sa te gandesti la cum ai fi tu fara mine si la cum ai fi trait fara nimic din ce ai luat de la mine. Jur ca as da mai multe. Meritati cu totii. Dar nu mai am. Pentru ca intr-o noapte mi-ai spus ca nu e bine sa va las sa luati din mine...si m-ai sfatuit sa nu va mai dau. dar cu zambetul pe buze tocmai imi luai o lacrima de pe obraz si mi s-a parut ca te vad implinit.

Am obosit sa mai vorbesc mult, am obosit sa rad prosteste seara, am obosit sa-ti raspund mereu cu doua sensuri, sa fiu mereu in garda, sa fiu mereu atenta. Vreau sa te iubesc cuminte si frumos. Vreau sa nu fiu geloasa. Sunt urata asa geloasa! Am obosit de atata agitatie. Am devenit altfel. Ca sa nu fiu trista, ca nu ma infior la fiecare gand care-mi trece prin cap, ca nu mai am timp sa ma gandesc cat de bine poate sa fie cu tine si cat de fraiera sunt ca binele asta imi face rau de 5 ori mai mult...atunci ma agit. Ma invart, va distrez. Ma bucur cu voi...ma bucur de voi... dar cand plecati tot singura raman. pentru ca la urma urmei, seara inainte de culcare, inainte sa adorm lent tot singura sunt. si doare singuratatea asta cum ar durea sa nu va mai am pe voi dintr-o data. si la final, cand sunt numai eu, tot mica sunt. Tot cu piciorusele mele scurte, bruneta, impresionata, fara glas, fara scenarii de invatat pentru un salariu de nimic, fara toate cartile din lume citite de doua ori.... tot eu raman. atat de comuna, atat de "la fel ca toate femeile" cum m-a numit un oarecare intr-alta dupaamiaza. 

Eu si mintile mele va sarutam de noapte buna si va asteaptam si maine pe la noi ca s-o luam impreuna de la inceput

Pay it forward

Suntem atat de grabiti incat ne izbim unii de altii si in loc sa ne cerem scuze facem "dragoste", ne iubim fara sa ne privim in ochi pentru ca nu avem timp. Pentru ca timpul inseamna bani si viata e prea scurta ca sa-ti permiti sa nu te grabesti.

Suntem atat de egoisti pentru ca ne luptam sa supravietuim, ne luptam pemtru noi si pentru copiii nostri.

Suntem atat de falsi si superficiali uneori, incat incercam sa ne mintim pe noi insine. Nu vrei s-o iubesti pe ea pentru ca nu e bine. Nu vrei sa intelegi pentru ca daca ai intelege ai putea sa accepti si deja daca accepti inseamna ca te pierzi.

E pacat ca lumea asta nu se opreste din fuga, e pacat ca niciodata un minut nu a durat mai mult de 60 de secunde si o zi mai mult de 24 de ore. Asta ca sa avem timp sa ne ocupam si de ceilalti, nu numai de noi. Si e adevarat. Daca te opresti din tot ceea ce faci si te uiti in sus s-ar putea sa vezi cerul asa cum ti-l imaginai cand eram mic: ca o linie mare si albastra.

E prea mult praf si prea multa agitatie. E prea multa viata, chiar daca suna prea dur spus, e prea multa galagie acolo unde ar trebui sa fie liniste, e prea zgomotos rasul chiar daca e doar o gluma, e prea tare mirosul chiar daca e parfum de iasomie!

Exageram pentru ca pe masura ce crestem lucrurile raman la fel si vrem sa se schimbe in acelasi timp cu noi. Supradimensionam niste sentimente atat de simple si firesti... facem din iubire o drama, din prietenie un esec, din fericire un imposibil. Daca am putea doar sa ne oprim putin si sa stam unii cu ceilalti, sa ne cunoastem, sa fim empatici! Daca am gasit ceea ce cautam sa avem puterea sa ne oprim din fuga, sa respiram!

Ma gandesc si la mine si la cum procedez eu. Ma prefac atat de mult cand as putea doar sa ma comport la unison cu sentimentele mele... zambesc atat de fortat si imi dau parul dupa ureche chiar daca nu-mi intra in ochi. Clipesc si-mi scutur cerceii lungi ca sa vezi ce te ascult, imi inclin capul in dreapta ca sa par atenta, imi umezesc buzele cand ma gandesc sa te sarut si imi musc limba numai pentru ca imi trece asta prin cap! Ma ocup cu treburi, ma ingrop in hartii, in facultate, in carti, in traininguri, in diplome, in locuri de munca, in oboseala, in activitati... asta ca sa-mi aduc aminte ca noi doi suntem persoane diferite, nu suntem unul si acelasi, avem vieti diferite.

Pleci de atat de multe ori pe minut din mintea mea incat m-am obisnuit si cu prezenta si cu absenta ta. Ambele imi fac si bine si rau!

Uneori avem impresia ca ceea ce traim noi, ceea ce avem noi, lucrurile in care credem noi sunt atat de mari incat nu pot fi cuprinse in cuvinte si cand trebuie sa vorbim despre ele pur si simplu ne blocam. Cand vreau sa-i vorbesc despre mine, despre singurul lucru pe care il cunosc atat de bine incat cred in el, raman goala de cuvinte, nu le mai stiu intelesul, parca as fi dezbracata in mijlocul unei furtuni.

Chiar daca eu sunt norocoasa ca am inteles, chiar daca eu sunt norocoasa pentru ca am putut s-o fac singura, chiar daca sunt norocoasa pentru ca pot sa scriu despre asta, nu inseamna ca o sa pot face ceva sa schimb lumea asta...

Si te iubesc atat de... atat de-asa si-asa!

Inainte de a renunta de tot la tine vreau sa-mi amintesc de ce nu te iubesc complet, de ce nu te iubesc pana la refuz si de ce nu sunt convinsa ca esti bun pentru mine. Am niste sentimente neintregi dar sincere, incomplete dar sigure, partiale dar frumoase. Asa simt acum. Te iubesc atat de asa si-asa pentru ca de la o vreme nu mai pot sa fiu eu cand sunt cu tine. De la o vreme ma chinui sa par puternica, ma chinui sa ma imbrac in culori deschise, ma invalui in eleganta, parfum si machiaj numai ca sa nu-mi observi ochii obositi. Rad mult pe langa tine ca sa vezi ca nu m-ai doborat, acum vorbesc despre experienta de viata si viitor numai ca sa vezi ca trec peste tine, ca suport si inteleg, ca accept si am privirea inainte. 

Te iubesc doar asa si-asa pentru ca nu vrei sa ma privesti, pentru ca ti-e teama ca nu te poti abtine, pentru ca am insemnat ceva candva pentru tine si ai gresit pentru ca mi-ai spus-o. Pentru ca atunci cand imi fac curaj si vin cu idei si propuneri pentru fericirea noastra, impreuna sau separat, ma respingi fara explicatii, imi arunci in fata anumite cuvinte si apoi te inchizi intr-un soi de lume a ta. Rareori ramai cu mine. Deseori fugi. Pleci de nebun acasa cu mult inainte de termen, pleci, lasi luminile aprinse, pleci la Bucuresti, te hotarasti in juma de ora si trantesti usa.

Te iubesc asa si-asa pentru ca nu mai poti sa ma asculti, pentru ca nu esti aici cand am nevoie de tine, pentru ca ma jignesti, pentru ca nu intelegi aluziile mele si ma acuzi de rautate si minciuna. A, si pentru ca nu ai incredere in mine.

Cred ca trebuie sa vezi viata prin alt ochi de geam ca sa intelegi ce simt eu, ca sa intelegi cum simt si sunt eu. Dar dragule, esti atat de puternic lipit de dorinta ta de libertate, de egoismul tau pana la urma!, incat nu vrei nici macar sa te apropii de geam!!!

Confuza

Pentru ca atata vreme m-am simtit in toate culorile, in toate apele si in toate felurile de la furioasa in stanga, acum vreau doar sa fiu confuza. Vreau doar sa accept ca nu inteleg nimic din ce se intampla, vreau cu toata fiinta mea sa cred asta dar imi vine sa urlu de fiecare data cand te comporti previzibil. Urasc cand te comporti asa cum ma astept. Urasc ca ma superi tot timpul, urasc cand nu esti langa mine, cand nu pot sa plang langa tine, cand vreau sa am incredere in tine si tu ma minti privindu-ma in ochi. Ma scoate din sarite cand spui ca nu ma crezi, cand ma sfatuiesti pe ocolite sa renunt la tine, ma ales ca stiu ca nu vrei asta. Urasc modul in care vibreaza telefonul atunci cand suni, si mi se pare uimitor cum incerci sa-ti impingi limitele, cum insisti sa te porti ca un magar si sa te prefaci ca nimic nu se intampla.

Si stiam ca urmeaza sa ma eviti. Stiam ca o sa fugi, defapt sincera sa fiu, ma asteptam sa nu mai aud de tine o perioada. Sexul ii apropie pe oameni. nu stiu, goliciunea, pofta, cuvintele, respiratia, transpiratia, e ca un mare secret militar pe care numai cei doi il stiu.

Ti-am spus candva ca nu sunt proasta. pot sa inteleg atatea lucruri. ma laud cu asta pentru ca e meritul meu, pentru ca, plangand ore in sir in baia de la camin in liceu, m-am calit, m-am invatat cu fel de fel de comportamente. Crede-ma. nu sunt proasta. Gandeste-te ca aud la fel de multe cate le aud si ceilalti, vad la fel dar nu poti sa stii ce e in mintea mea. Te rog, crede-ma, nu sunt proasta. Stiu cand minti, stiu de ce minti, stiu de Alexandra...poate stiu chiar mai multe decat tine tinand cont ca tu esti sincer numai dupa ce ai baut si ultima data cand ai facut asta si eram si eu prin preajma nu s-a terminat prea bine pentru tine.

Stiu ca vrei sa fugi de responsabilitate, stiu ca nu vrei sa gresesti, stiu ca nu vrei sa te complici. Dar mai stiu ca asta se numeste lasitate, asta se numeste comoditate si chiar prostie tinand cont ca stiu putin din ce e in mintea ta. Inteleg de ce nu ma incluzi in micul si noua tau cerc de prieteni, inteleg de ce ai nevoie de spatiul tau, e normal, dar ceea ce nu pot sa inteleg de ce nu incerci o formula de echilibru, de ce ma sacrifici pe mine pentru ceva atat de fragil si superficial. E pacat in momentul asta ca trec printr-o perioada oribila, ca as fi avut nevoie de tine, ca as fi vrut sa vorbim, sa ma strangi in brate, sa ma strangi de mana. dar tu alegi sa pleci. asta nu se mai numeste nici macar prietenie. Nu vrei sa intelegi ca pot exista prsoane care se ingrijoreaza pentru tine de fiecare data cand dispari, nu poti sa intelegi ca nu te iau de tot, ca-ti las tie ce e al tau, ca nu te mananc si ca iti prinde bine sa ma ai in preajma.

Nu-mi place cand ma iei la misto la telefon doar ca sa auda nu stiu ce tovarasi de-ai tai din Botosani ca nu esti tinut sub papuc, ma prind de toate aluziile tale, am auzul foarte fin, inteleg tot ce zici dar te mai intreb inca o data ca sa te poti auzi si tu ce bazaconii spui uneori. Ma doare enorm cand te prefaci ca nu se intampla nimic, ma doare enorm ca poti sa treci peste tot ce avem impreuna pentru cateva sticle de vin, iar faptul ca simt cum incerci sa indrepti lucrurile ma face confuza, ma innebuneste, ma schimba.FYI: am remarcat ca ai intrebat de trei ori cum se simte si daca a facut operatia aia care m-a terminat de cap zilele aste.

Iti spun sincer, mi-e greu. dar cand n-o sa mai pot, o sa ma opresc definitiv.

Am incercat sa construiesc dezbinand

ok, admit.

am incercat, s-a intamplat sau nu, nu conteaza atat de tare, ar trebui sa stii ca diferenta nu o face o partida de sex si mai mult o imbratisare sincera. m-am dezgolit complet de mine, m-am schimbat in 10 minute de toate prejudecatile mele, am renuntat la toate regulile pe care le car dupa mine zi de zi, am aruncat langa pat toate gandurile care ma trimiteau catre un esec. am fost eu. si ce e cel mai grav e ca am fost eu singura. m-ai lasat singura acolo. defapt, am fost singura toata seara. in c6 am fost singura, in for fun am fost singura, apoi pentru toata seara am fost singura. era atat de aiurea, toti trageau de mine, toti dansau, toti radeau, si eu stateam acolo doar pentru ca prefer sa fiu langa tine asa decat sa nu te vad cu zilele. eu am facut asta si in schimb? nimic?m-ai lasat singura asa cum m-ai lasat si pe 7 decembrie, asa cum m-ai lasat si in vacanta de iarna, asa cum ai facut-o si dupa sesiune si asa cum ai mai facut-o de cine stie cate ori si eu nu mi-am dat seama sau am cautat tot timpu sa-ti gasesc scuze.

la naiba cu felul meu de-a fi, la naiba cu voi toti care va jucati cu oamenii, fara sa va pese. ce credeai ca ma satisface mada atat de tare sau ca-mi place enorm cum ma pipaie ionut sau cum l-o chema pe-ala?! ce credeai ca nu ma uit la tine? ca nu stiu ce faceai si ce gandeai? ei uite ca nu-s atat de fraiera asa cum credeti cu totii, you know what, poate e mai bine asa. sa ma credeti proasta. asa imi doresc sa lasi naibii ideile tale fixe si imposibile, sa te gandesti la ce e mai bine pentru tine, pentru viitorul tau, pentru ca nu mai ai 12 ani si nu mai vrei sa fii ceasornicar! e in joc viata ta. si tu mi-ai spus ca vrei totul pentru copiii tai. cum o sa le dai ceva cand tu nu esti in stare sa renunti la multe prostii tocmai acum cand e timpul sa incepi sa-ti construiesti o viata ca lumea.

de ce nu e bine ce facem? pentru ca nu vrei tu? nu. pentru ca ti-e frica. iti spun aici adevarul pentru ca in fata nu am curajul sa-mi vars nervii. asa e. ti-e frica. esti atat de las incat ti-e frica sa-ti fie bine. ai apucat un singur drum, ai cunoscut cateva posibilitati care vezi si tu unde te-au adus si pentru ca ti-e frica de schimbare, ti-e frica sa nu pierzi nimicul pe care il ai, dai vina pe mine. si imi spui ce e bine si ce e rau. de unde stii tu ? screw you!

si stii ceva? te cert acuma cu atata implicare si la fel de multa o sa am si cand o sa te iert. dar crede-ma, o sa vezi ca mai sunt doar cativa pasi pana sa ma pierzi de tot. m-ai avut, mai avut aseara si acum o luna si aproape de cand ne cunoastem, dar gandeste-te, ai ajuns atat de departe cu mine incat daca ma pierzi o sa fii singur. si oricat de ridicol ar suna, crede-ma,  BEEN THERE, DONE THAT! si nu e asa de ok...

abia astept sa te vad maine! si am sa-ti spun cat de multe pot, sper sa mi le amintesc pe toate de la cap la coada, la cat de multe sunt!

Un fel de asigurare a fericirii naibii

Un fel de ironie continua mi se intampla in fiecare zi. Diminetile mele se insiruie rapid rapid intr-un lant ciudat si urat, aproape dramatic si lipsit de speranta. Ma trezesc tarziu, nu deschid ochii pana nu miros cafeaua proaspata si buzele nu tremura putin cand sorb pofticioasa din cana fierbinte. Uneori vreau atat de mult sa plec undeva... doar sa ma misc, sa umblu de nebuna prin oras, singura, sa merg pe jos, sa alerg, sa ma joc singura, sa plang daca vreau in parc. m-am transformat dintr-o adolescenta care aproape stia cum sa se distreze intr-o femeie frustrata? cand s-a intamplat prostia asta? si unde-i tot cheful meu de dans?

unde mi-s suvitele albastre si de ce nu mai port toate margelele si bratarile alea din cutie?

Cum naiba faceam inainte nu mai stiu deloc, parca cineva mi-a anulat mintile, nu stiu cum ma distram inainte, cum nu vedeam atatea lucruri, cum se intamplau pe langa mine ca doar rautatea, invidia si ipocrizia nu au fost inventate acum 3 luni, cum mergeam atat de drept si fara opriri, si era atat sa bine? Cum naiba stiam ce sa spun, cum sa spun, cand sa spun... acum, ma gandesc bine bine si intradevar sunt pusa in situatia in care pot sa stau treaza langa cineva ore in sir, sa-l privesc cum doarme, sa-l mangai, sa-l invelesc, sa-l tin de mana toata noaptea dar cand deschide ochii nu pot sa-i spun Buna Dimineata! ce fel de om am devenit?

Oare asa se intampla atunci cand cresti? Oare am crescut destul? daca asta inseamna sa fii adult atunci vreau sa-mi vand corpul tot, sa-mi fac asigurare la fericirea naibii si numai sa raman cu sufletul de copil. daca sa fii mare inseamna sa te ingrijorezi din trei motive pe minut, sa alergi catre fel de fel de destinatii, sa speri ca o sa fie bine si sa te auto incurajezi... atunci eu vreau sa fiu copil. si nu stiu ce fel de copilarie nefericita am inceput de la o vreme sa am, la 19 ani, ca nu-mi mai gasesc locul, imi creez in mintea mea de fiecare data tot felul de peisaje, tot felul de aranjamente, si cand in sfarsit ajung acolo, nu e nimeni. nu ma asteapta nimeni. e ca si cum as calatori toata viata cu acelasi tren dar n-as recunoaste pe nimeni niciodata. si doare. ma trezesc uneori si imi promit sa schimb locatiile, sa-mi schimb gandurile, sa plec si sa ma intorc a doua zi fara sa explic nimanui nimic. si ma bucur, zambesc ca o ratata singura pe intuneric dar cand aprind lumina, nu pot doar sa ma incalt si sa plec. la fel de bine cum nu pot sa spun Buna Dimineata cand trebuie.

Ma cert singura ca a fost nevoie de un intreg eveniment ca sa-mi amintesc gustul de tequila. a fost nevoie de o mare petrecere ca sa-mi amintesc asta. si nimeni nu stie ca mi-au tremurat putin genele de incarcate ce eram cand ma gandeam ca ultima data cand am baut eram mai tanara, eram mai buna, ma distram, eram cu niste oameni pe care ii cunosteam pe dinafara si in fata carora eram eu insami, nu era nevoie sa spun anumite lucruri in anumite momente. si cand m-am uitat in jur, m-am gasit pe o canapea, simtindu-ma un pic incoltita, un pic presata, un pic inghesuita de tot felul de priviri, cuvinte, intrebari, mangaieri false si deranjante, singura, doar eu si tequila mea.

Se intampla lucruri in viata mea de acum, situatii in fata carora nu am ce sa fac. da, e placut sa controlezi, e placut sa stii ce va urma, sa cunosti, pentru ca pana la urma, chiar e placut sa anticipezi replici si sa ai raspunsurile in gura inainte sa ai intrebarile in urechi. dar acum nu am ce sa fac. ma holbez politicoasa, imi musc usor coltul din dreapta ai buzei de jos. uneori mai ridic vocea increzatoare, ma uit la cei din jurul meu dar cand incep sa tipe mi se par gurile lor atat de mari si urate, ingrozitoare, incat terifiata, ma cumintesc. ma bucur din suflet ca nu las prea mult sa se vada, ma bucur ca inca pot sa tin in frau si copilul asta care nu-si mai gaseste nici casa, nici jucariile, si adultul care isi cauta fara incetare si casa si jucariile.

Vreau sa ma cunosti mai bine, mai repede, vreau sa ma cunosti, pisi, ca sa nu ma mai obosesc sa ma prefac, vreau sa-mi arati ca ma cunosti bine. uneori vreau atat de tare sa taci...doar sa stai si sa taci. sa fie liniste. la mine in culise e liniste doar cand esti si tu. daca pleci putin e haos. asa ca te rog, indiferent pe cine vezi mai des in ochii mei si a cui voce o auzi mai des, pe a copilului sau pe a adultului, te rog, stai cateva ore ca sa ma pot odihni.

Cu usile impinse

E greu sa stii. E greu sa fii acasa si sa te simti straina de tot ce te inconjoara. Sa te apropii de oras, sa intri in orasul tau si sa nu te cuprinda nici macar nerabdarea. Am tot asteptat niste emotii, am tot sperat, m-am gandit intr-una cat de bine o sa fie acasa si cat de mult mi-am dorit asta, dar degeaba. Mi-am auto-indus o stare depresiva, poate-poate revenirea mea acasa o sa ma faca mai bine, o sa ma vindece si o sa gasesc vacanta asta ca pe un miracol sau ceva... dar nu. De cand am ajuns in Dobrogea nu m-am mai putut minti. Am ascultat Alanis Morisette intr-una si am realizat cat de ironica e viata mea. Cum simt valuri de sentimente si emotii, cum ma prabusesc dezamagita, cum ma satur si ma razvratesc uneori, cum ma ridic de jos duminica si spun gata si apoi luni o iau de la capat in acelasi fel. Cum urasc si iubesc aceeasi persoana in diferite parti ale zilei, cum ma urasc pe mine in diferite parti ale zilei si mai ales ale noptii. Cum ma comport copilareste si agat prin camera tot felul de jucarii, baloane si desene cu floricele. Ma simt bine doua zile printre copii si apoi ma enervez noaptea si scriu cu ura tot felul de cuvinte urate pe baloanelele roz. Schimb lenjerie dupa lenjerie pentru ca transpir, nu dorm bine noaptea, ma trezesc plangand, merg la baie, fumez la 4 dimineata, nu ma mai satur de apa, nu mananc decat iaurt, ma oboseste frigul si ma sperie gheata. Arunc banii in fel de fel de directii, haotic, cumpar lucruri care nu-mi mai plac dupa doua ore.

Si cel mai greu imi este sa fiu aceeasi. Imi dau seama ca multa lume ma vede altfel acum. Imi amintesc si chiar imi zambeste coltul gurii, cand joi seara, la o petrecere, am fost deranjata de remarcile unor prieteni si am raspuns putin cam acid, raspicat, clar si tare. Si altcineva de la masa mi-a spus ca nu ma recunoaste. Asa? Nu ma recunoaste pentru ca, vreme de cateva luni am fost cuminte, am lasat de la mine. Am dat de la mine numai ca sa fie in regula. Am fost buna, afectuasa si foarte persiva, dar si calitatile mele de buna prietena trebuie sa aiba o limita. Defapt, toata lumea ar trebui sa stie asta pentru ca ma uit in jurul meu si vad cum persoane pe care la apreciam acum doua luni, acum imi provoala sila si atat. Acolo unde radeam si ma sprijineam acum ceva vreme, acum mi se face greata cand vad cat de falsi sunt cu totii. Cum pot fi barbatii prieteni buni si cand unul dintre ei are mare nevoie de ajutor, are nevoie de o persoana langa el, dintre toti, nu se gandeste nimeni sa-l inveleasca peste noapte, se amuza de reactiile lui si se fataie linistiti pe langa el cand abia mai respira. trebuie sa fie altcinea, din exterior, cineva exclus prin tot felul de planuri urate si imbacsite. altcineva.

Ma tot invart printre mintile mele, ma tot caut prin amintiri, incerc sa-mi dau seama unde am ajuns si ce am de facut. Uit de mine cand ma gandesc la el si asta ma doare. Si ma face sa caut in continuare altceva care sa-mi devieze atentia. Invat mult, beau cafea, fumez prea mult, ma doare burta, imi cade parul, imi obosesc ochii, mi se rup unghiile fara nici un motiv si iar invat mult. Sau cel putin invatam. Asa ca, este meritul meu pentru notele mari din sesiune dar ii datorez lui toata reusita mea. Nesprijinul, neapropierea, nevederea, nesarutarea, nestiinta, nesiguranta, nebunia. Nu stiu daca sa ma bucur sincer sau doar sa mint ca ma bucur pentru notele mari, nu stiu daca le merit sau nu, nu stiu daca asa am fost tot timpul, sau am nevoie de dezamagiri ca sa-mi creez succese...

Ma intoarce pe dos, se distreaza cu emotiile mele, culmea, chiar in capul meu, chiar in corpul meu. Imi vorbeste si ma schimba, se intoarce din drum, se uita inspre mine si ma tulbura. Imi spune niste lucruri, ma schimba, ma face sa-l cred, ma iubeste, bem tequila si a doua zi dimineata uita tot. Si oricat l-am certat intr-un alt post de-al meu, nu pot sa trec de la el la nimeni, atat de repede.

Ma bucur ca e bine, il iubesc cu o nebunie exponentiala si imi asum un miliard de riscuri facand asta. Si pentru ca imi place sa ma imping in tot soiul de limite o sa mai fortez si usa asta candva, cand n-o sa mai fiu copila, poate s-o mai deschide.

cineva sa imi...

Sunt departe de multe lucruri pe care le iubesc, sunt departe departe de mai multe lucruri pe care le iubesc. sunt aproape de vreo 10 chestii care imi plac: orasul, parcurile, gradina botanica, universitatea, campusul, microeconomia, cafeaua si tigarile si studentii.

Cineva sa imi aduca Constanta inapoi, cineva sa-mi dea liceul si teatrul Fantasio inapoi. si bancile din parcul din fata de la Mircea, si castanele de pe jos. Mi-e dor pana si de magazinul ala de haine si accesorii pentru bebelusi de pe colt, vis-a-vis de BOURBON. Cineva sa-mi aduca acadelele inapoi si zambetul de dimineata. si mai vreau si ochelarii de soare, un prosop moale si un ness pe plaja. si mai vreau si o minge, pe Gabi, Irina, Andrei, Dana, Silviu si Levent pe langa mine. Acum tanjesc dupa roseata de pe nas dupa o zi intreaga de stat pe nisip desi atunci nu mai stiam cu ce creme si alifii sa ma dau ca sa nu se mai vada. ok, right! cica e greu sa plangi acolo unde-ai ras odata... si cam asa e! Parca mi-e dor si de clasa aia murdara, plina de ambalaje de Cola si de pizza. Imi lipsesc multe lucuri. Si asta nu e neaparat o chestie rea dar ideea e ca toate chestiile pe care nu le mai am acum au fost inlocuite cu lucruri noi, oameni noi, locuri noi, chiar si cuvinte noi, accent nou.

Faptul ca imi amintesc de clipele petrecute intr-una din cele 3 realitati existente in momentul ala, 4 la numar in actualitate, nu ma face nici slaba, nici fraiera. Ma face om. asa ca nu va mai chinuiti atata sa mascati ceea ce se poate deduce fara prea multa durere de cap. admiteti ca va e dor de mine si ma iubiti si ma vreti inapoi si v-ati gandit de cel putin o data sa veniti pana la Iasi. Nu mai spuneti in stanga si-n dreapta ca nu va e dor de liceu pentru ca asta inseamna sa va negati existenta in aia 4 ani de zile. si chiar daca o negati sau nu, in aia 4 ani de zile tot ati crescut, tot v-ati creat un stil propriu, tot v-ati indragostit, ati suferit, ati plans, ati avut prieteni, ati fost dezamagiti si apoi re-amagiti tot de ei. ati chiulit, ati baut tequila, ati dansat, ati facut striptease (baietii mai ales!!!), ati fumat, v-ati fumat (a se sesiza diferenta), v-ati imbatat, ati facut sex prima data si ati invatat metodele de protectie anti BTS (pentru binele vostru). Asa ca nu-mi spuneti voi mie ca nu v-a placut in liceu sau ca nu a insemnat nimic pentru voi. A fost o perioada zdruncinata dar pe care la naiba, as da toti banii din lume si pe mine pe deasupra m-as vinde si pe mine la suprapret numai ca sa pot sa retraiesc anii aia. si daca ar fi un pret si as putea sa-l platesc i-as lua cu mine evident pe Gabi, Irina, Andrei, Dana, Silviu si Levent pe Iulia si iarasi pe Irina. si l-as aduce in peisaj si pe Cosmin ca sa vada ca hamsterii nu sunt atat de urati si rai cum crede el, si ca nu numai porcusorii de guineea se distreaza :)

Hai copilasi, maturizati-va ca sa puteti sa va cantati apoi DE-MATURIZAREA si apoi zambiti cand va uitati prin albume pe poze si ganditi-va ca suntem tari! nu ne-am vazut chiar la 10 ani. ne-am vazut dupa 3 luni!

Asta e ultimul obiect de-al tau printre lucrurile mele

TU nu stii ca daca stai in patu' lu' Inna si te uiti fix in tavan, la neonul stins, la un moment dat nu mai vezi surubul ala mare. nu stii asta despre mine pentru ca nu ai stat niciodata cu mine acolo noaptea.
TU nu stii cum te pot gadila pe urechi lacrimile vinerea noaptea pentru ca nu ai fost niciodata acolo.
TU nu stii cum sa minti pentru ca ai multa bunatate in tine si nu stii nici ca atunci cand incerci sa minti faci ochii mici si iti tii buzele foarte ciudat ca si cum ti-ai sorta cuvintele.
TU nu stii ca pentru mine minciuna inseamna si omiterea adevarului. Nu stii despre mine ca urasc adevarurile partiale.
Si pentru ca nu stii nimic despre mine, pentru ca nu ai fost niciodata atent la mine, pentru ca atunci cand ai facut-o si ai vazut cum sunt, m-ai injurat, m-ai sarutat cu pofta si apoi m-ai tinut in brate o noapte intreaga. Pentru ca vad ca nu vrei sa intelegi ce zic, vad cum iti place sa fii inaintea mea cu totul, vad cum iti rad in hohote ochii cand vii dimineata si minti si crezi ca eu inghit tot ce zici ca o papusa proasta. pentru ca m-am saturat la dracu de tine si de tot ceea ce presupune sentimentul pentru tine.
Pentru ca vreau sa cresc in continuare frumos, pentru ca nu vreau sa ma comport la un copil. pentru ca nu vreau sa-mi refuz maturitatea si orgoliul si demnitatea doar ca sa-ti fac tie pe plac. si nici asta nu-ti convine. nimic nu-ti convine. nu stii nici tu ce naiba vrei si cum sa te porti. pentru ca am avut grija de tine ca de un copil, pentru ca m-am ingrijorat pentru stomacul tau si pentru neuronii aia frumosi pe care capul tau ii tine captivi. si tu nimic.
Pentru ca din cauza ta am ajuns sa ma gandesc la cele mai josnice fiinte de pe pamant cand aud anumite nume feminine. si nu merita. pentru ca intr-o postare anterioara am spus ca nu vreau ca ai nostri copii minunati sa poarte nume care incep cu "I" sau "L" sau "E", nume frumoase de altfel, si asta e o mare prostie.
Te alung de langa mine de azi inainte si nu vreau sa te mai intorci pentru ca vreau sa cresc. pentru ca tu ma opresti. pentru ca la dracu cu timpul care se opreste aiurea cand dispari si porneste in goana cand apari. pentru ca vreau sa simt secundele si diminetile si noptile si revelioanele.
Te gonesc ca pe un caine pentru ca nu meriti. si te gonesc acum cu atata pofta cu care de doresc, prostule!
TU decizi haotic sa te schimbi, dar cum naiba poti sa schimbi ceva ce nu cunosti?! nu te vezi?!
Imi dau demisia din munca asta de Sisif. vreau sa pleci de langa mine si sa nu te mai intorci acasa. poti sa mergi oriunde vrei. esti liber. sunt sigura ca in prostia ta o sa fii bucuros fara mine dar nu uita prietene ca bucuria e scurta, doar fericirea poate dura cativa ani.
TU nu stii iubite, nu ai avut rabdare sa vezi de ce sunt eu pasionata. si vreau sa-ti platesc asta cu varf si indesat pentru clipa cand m-ai tras par ca nu stiu nimic despre nu stiu ce economist. si mi-ai spus ca eu n-am nici o pasiune. a fost ca si cum mi-ai fi spus ca sunt goala, nula, vida. Si n-ai decat sa crezi asta, n-o sa-ti deschid ochii. daca nu stii, dupa atata vreme, cat de mult imi place acolo unde tu n-ai vrut sa mai mergi pentru ca dormeai, daca n-ai ascultat cand iti povesteam si nu ai vazut nimic in ochii mei inseamna ca nu te-ai uitat niciodata la mine si asta doare mai mult decat toate minciunile tale la un loc inmultite cu 3 si ridicate la patrat. calculeaza, ca doar esti bun la asta!
Eu stiu foarte bine ca viata e mai mult de atat. stiu ca viata mea e mai mult decat tine, Gabi, Razvan, Stefan, Alex si Vlad la un loc. stiu ca insemn mai mult decat ai putut tu sa scoti de la mine si cred ca merit toate cadourile din lume pentru cum m-am purtat cu tine pana acum.
Si daca ti-am fost si mama si iubita asta nu inseamna ca ai dreptul sa ma iei de fraiera.
In clipa asta am adunata atata furie in mine incat nu mai vreau sa-ti fiu nici prietena, nici vecina! nici fosta colega! nimic.
Ma seaca si ma intuneca toate jocurile voastre, toate problemele din ograda voastra, toate prostiile de la tine de pe palier. si nu am nevoie de asta.
EU pot mai mult de atat!
Asa ca pisi, nu te mai intoarce dimineata pentru ca nu mai ai la cine sa te intorci. sa stii ca desi eu raman tot aici cu tine, nu mai ai ce sa minti.
Pentru ca eu pot mai mult decat TU. pentru ca sunt mai buna decat tine!
Si te rog, nu-ti mai aprinde nici o tigara in fata mea pentru ca nu ma mai topesc cand vad cum se aprinde cineva intre buzele tale.
Ori te schimbi, ori eu nu ma mai joc.
Am muncit doi ani de zile sa creez pe cineva ca sa ce? m-au durut degetele si mi-am exfoliat pe rand toate unghiile de cat l-am sculptat si finisat pe el. ca sa ce? ca in final sa vorbeasca urat despre mine si sa nu ma suporte? nu castig nimic.
Asa cum i-am spus si uneia din multele tale femei, mie-mi trebuie unul deja invatat, deja crescut, deja format frumos.
Concluzionand, pentru toate serile in care nu mi-ai spus noapte buna, pentru toate gafele pe care le-ai facut, pentru modul tau de cacat in care ma iubesti, pentru ca ma doare dragostea asta a ta, pentru ca ma lasi singura si te intorci cand ai nevoie sau vrei sa plangi langa cineva, pentru ca imi spui numai o parte din adevar, pentru ca nu ti-a pasat de copilul din mine cand te-am avertizat ca vreau sa-l adori pe el si sa iubesti femeia din mine, pentru toate astea te cert, te ignor si te uit INCET-INCERT.

Nu inteleg de ce fugi atat de mult de caldura si te complici aiurea prin tot soiul de colturi si unghere!

Cred ca de-asta te iubesc eu asa de mult, pentru ca esti complicat

Ori deschizi ochii, iti restabilesti limitele si te gandesti bine bine inainte de a-mi mai face ceva...
Ori te schimbi, ori eu nu ma mai joc!

Nu mai am nimic

nu am nimic decat doua maini obosite de atata scris si niste ochi umflati si rosii ca menopauza de la atatea ganduri
nu am nimic decat un chip placut si un cap frumos. si nici macar ala nu e frumos pentru ca mai are doar doua-trei fire de par pe el din cauza stresului, oboselii, lipsei de sex si a tigarilor bineinteles
nu am nimic decat niste pungi goale. albe. unele sunt murdare. altele sunt prafuite, altele sunt prea mari, altele sunt transparente deci nu au valoare.
nu am nimic decat niste poze cu prietenii pictate haotic, colorate si inviate de dorul meu.
nu am nimic decat niste sosete care nici macar nu sunt albe, sunt gri oricat de mult le-as spala pentru ca pantofii intotdeauna mi le coloreaza.
nu am nimic decat un caine blanos si negru care trebuie scos afara in fiecare zi si care latra uneori atat de tare incat imi vine sa-l las nemancat o zi intreaga
nu am nimic decat o camera de camin imbacsita si incarcata. am un dulap minuscul si prea multe haine.
nu am nimic decat doi prieteni. prieteni in sensu ala in care va ganditi acum. pe unul il insel de cate ori am ocazia cu cine apuc, indiferent de varsta si domeniu de activitate. cu celalalt ma vad cand apuc si e format din multimea barbatilor cu care il insel pe primul
nu am nimic decat niste gheata in frigider pe care o topesc de cate ori imi e sete.
nu am nimic decat niste fantezii nocturne cu umbre colorate si zambete sterse sau cu rasete haotice si zgomote puternice.
dimineata nu am decat o fata sictirita si ideea de a nu merge la cursuri.
nu am nimic decat surasul de pe fata unuia din cei doi prieteni ai mei pe care ti-am spus ca-i insel alternativ cu tot felul de persoane.
nu am nimic decat frustrarile si gandurile mele, si frica de singuratate si dorul de libertate si oboseala si stresul si pofta de tigari seara si pofta de ceva dulce dupa masa. a, si pasiunea pentru angeli cherry si teatru
nu am nimic decat o tigara. si nici pe-aia nu o am pentru ca ma feresc de atata lume s-o fumez. si ma gandesc la ea cu pofta si cu dorinta.
nu am nimic decat o lume care ma apasa, nu am nimic decat o cana ciobita plina de cafea, niste trandafiri uscati intr-un borcan cu apa.
nu am nimic decat o singura persoana de contact, nu am nimic decat niste vise si nici alea nu sunt normale.
nu am nimic decat niste alergii si idei fixe pe care i le arunc in fata celui mai important barbat din viata mea dupa tata. si nici pe el nu-l am pentru ca eu sunt prea greu de iubit.

If you don't help me, I'll die tonight. I can feel it.

Ca intr-un joc. Ca intr-un cantec de ciutani. Ca intr-o poezie cu strofe de trei versuri. Ca intr-o anecdota. Asa ma simt, asa traiesc. Treburile de adulti de care ma ocup ma fac din nou copil. Ma chinui sa cresc si nu mai pot. Ma chinui sa ma inalt si raman tot aproape de un metru juma. Vreau sa-mi creasca parul si sa mi se onduleze si el tot putin trecut de umeri sta de vreo 3 ani incoace.
Asa traiesc eu. Vad cum traiesc adultii si ma indragostesc de modul lor greoi de a petrece timpul, de modul lor imbacsit de a se distra. Si vreau sa cresc.
De o luna incoace m-a luat o furtuna. A inceput un nou joc. Si nu-mi plac regulile astea noi. Si numai el intelege. Si numai el ma strange noapte pe hol in brate pana ma stafidesc toata si imi spune la ureche sa nu mai pun atata suflet. Ma simt ca o Mathilda un pic mai urata cand ma gandesc la jocul asta nou. Ma motiveaza, ma captiveaza, ma tine in priza, ma oboseste dar in acelasi timp ma si "incopilareste".
M-am chinuit in seara asta sa respir regulat cand stateam intinsa langa el. M-am strofocat, m-am controlat. Aveam senzatia ca nu mai am aer la un moment dat, ca o sa ma inec, ca peretii se apropie si ca mi-e cald. Am simtit nevoia sa pun o patura intre noi, la picioare, ca sa nu uit ca noi doi nu suntem unul si acelasi: ca eu sunt copila si el e barbat, ca eu sunt rationala si el are constiinta. Uneori imi vine sa smulg patura asta. s-o ciopartesc si sa ard cu bricheta bucatica dupa bucatica. Ma omor in mintea mea in fiecare seara inainte sa adorm si ma mir ca o fraiera de ce ma trezesc dimineata cu pofta de cafea si tigara.
Am stat in seara asta in pat langa el, simteam raceala zidului, mi se facuse sete, ma ghemuisem cu el, pusesem capul pe umarul lui si respiram alandala. Eram asa de mica, aveam genunchii stransi si uneori imi muscam buzele.
In alt context, intr-un asemenea haos din capul meu as fi fumat tigara dupa tigara.
Stiu ca sforaie si da, vreau sa nu pot sa dorm noaptea din cauza lui.
Stiu ca mananca mult si da, vreau sa stau cu el la aceeasi masa.
Stiu ca e artagos cand e obosit si da, vreau sa fiu eu cea care-l inveleste inainte de culcare.
Stiu ca nu bea cafeaua cu zahar si da, pot sa fac dimineata doua cafele diferite.
Stiu ca ii place sa lucreze si da, pot sa-mi impun sa-l las in pace cat e inconjurat de hartii si carti.
Stiu ca ii place Jack Nicholson si da, vreau sa vad cu el toate filmele in care a jucat.
Trimit o scrisoare plina cu reprosuri si cu implorari de la suflet catre minte si ma rog frumos frumos sa nu gresesc. sa nu mai fiu asa stangace, sa nu mai fiu asa copila. Dar e un joc nou, cu niste reguli pe care nu le cunosc asa de bine, si nici nu-mi plac.
Ma bucura sa petrec timpul cu el, as sta toata ziua privindu-l si nu m-as plictisi. si as dormi noapte dupa noapte cu el daca n-ar mai avea atata constiinta.
If you don't help me, I'll die tonight. I can feel it.

Il y a longtemps que je t'aime

Cunoastem oameni. Ne intalnim, ne strangem mainile, ne simtim caldura palmelor, zambim, ne privim in ochi si rostim un nume. Eu uit intotdeauna numele persoanei si nu de putine ori sunt pusa in situatii jenante din cauza asta. Dupa ce stam de vorba, dupa ce intrebam si ni se raspunde, placem sau nu. Dupa ce timpul ne mai imbatraneste un pic impreuna simtim sau nu. Mai mult, dupa ce timpul imbrataneste si el, iubim sau nu. Eh, IL Y A LONGTEMPS QUE JE T'AIME

Asa. si fa ce vrei cu asta. minte-ma. zambeste-ma, descreteste-ti fruntea cu mainile mele, piaptana-te cu parul meu, poarta-mi visele.

Nu stiu daca e bine ce fac sau nu, nu stiu daca eu mai sunt ca ceilalti sau am devenit o "tu" de cand te-am cunoscut mai bine. Nu stiu ce muzica as fi ascultat daca nu ne-am fi potrivit preferintele muzicale din prima. Stiu doar ca e bine cu tine. Stiu doar ca pe tine te-as numi persoana mea de contact. Stiu doar ca ma doare fizic cand ma strangi in brate, ma simt inclestata si strivita. Si daca faptul ca iti iubesc mainile si puterea ma face pe mine o masochista atunci inseamna ca sunt si asta pentru tine. Nu stiu ce am devenit. In trei luni de zile am crescut, in trei luni de zile m-am schimbat, in trei luni de zile aproape ca m-am maturizat. Spun "aproape" pentru ca aseara cand m-ai strans in brate si mi-ai sarutat obrajii incinsi eu n-am fost in stare decat sa te mangai putin pe umar, nici macar sa-ti intorc sarutarile si sa-ti spun sa ai grija sa te duci la cursuri a doua zi. Pentru ca mi-a fugit sangele prin vene in momentele alea si mi-a tremurat inima in piept ca o coarda de chitara. De-aia. Pentru ca in momentele in care depasesti limita de distanta dintre noi ma pierd. Ma comport aleatoriu si dezordonat. Spun lucruri prostesti si par natanga. Atat imi doresc sa nu ma lasi niciodata sa stric momentele noastre. Sa nu ma lasi sa stric amintirile si istoria noastra. Nu stiu de ce sunt asa incordata, nu stiu de ce nu pot sa respir regulat cand sunt langa tine. Nu stiu de ce incapatanarea mea nu ma lasa in pace. Poate pentru ca il y a longtemps que je t'aime si sunt pedepsita ca nu am vrut sa te cunosc mai devreme desi ai fost tot timpul a cote de moi.

IA(SI) MAI LASA-MA-N PACE !

Cum poti mai sa fii om si sa fii atat de puternic ancorat in tot felul de rautati? Cum sa poata o persoana sa se prefaca in felul asta? Cum sa le faci rau celorlalti? De ce sa le faci rau celorlalti? Cum ai fost crescut? Cata boala poti sa ai in tine incat sa ai atatea resurse pentru nefericirea celorlalti? Nu te ingrijoreaza atatea minciuni, nu ti se frange inima cand o vezi trista, nu te induiosezi cand te gandesti ca e ca un copil mic pe care tu-l inchizi intr-un dulap negru si-l violezi?

Asa ma simt. Violata. Murdarita. Mica. Ma simt proasta si neputincioasa desi intotdeauna am avut succes pe plan profesional, am crescut frumos si nu am decat vreo doua trei frustrari. Iti faci viata o minciuna, iti construiesti alta lume si ce e mai infricosator e ca reusesti sa-i atragi si pe ceilalti in vartejul tau, in viata ta, in minciuna ta.

Si uite cum, ranindu-l pe el, ajungi sa ma scandalizezi pe mine iubindu-l tot pe el. Atata falsitate in jur, atatea zambete fortate, atatea conversatii inutile, pupaturi, urari de bine, mesaje si telefoane. Atat de greu stateam pe scaun in seara asta si atat de greu vorbeam, ma aflam intr-o incapere cu niste straini, niste strigoi urati pe care pana acum i-am numit prieteni.

Si uite asa am aflat eu la 20 de ani ca absolut toata lumea minte, ca absolut toti isi urmaresc interesele proprii si nu ezita nimeni sa calce peste celalalt pentru a ajunge unde vrea. Dar cel mai indignant lucru este ca oamenii isi fac rau unii altora gratis, cumva preventiv.

In incercarea asta a mea, aproape esuata, de a ma preface in continuare ca e totul ok, inteleg de ce se poarta el asa cu noi, inteleg ce se intampla in mintea lui, pot sa-i ghicesc deja atitudinile si reactiile viitoare fata de anumite relatii sau evenimente dar mi-e foarte greu sa accept ca asa e. Mi-e greu si ma ciudesc ca ne strange pe toti, psihologic vorbind, ne strange, ne ingusteaza, ne limiteaza. Ma enerveaza ca face asta cu mine si cu barbatul de care sunt indragostita.

Urasc toata experienta mea cu oamenii de pana acum pentru ca a dat gres. Urasc toata intuitia care-mi curge prin artere pentru ca a dat gres. Urasc intreaga combinatie de celule din cortexul prefrontal si din sistemul limbic pentru ca exista prin emotiile mele.

Imi pare atat de rau ca sunteti asa de rai, ca va mancati intre voi, ca va iubiti si va zdrobiti unul pe altul, ca nu stiti sa va orientati trairile catre orizonturi mai luminoase! Si o sa va pedepsesc! Si din cauza asta nu mai las copilul din mine sa se joace cu voi!

Cum s-o faci pe Tiramissa in 5 pasi

Din seria SUNT FEMEIE : DECI EXIST nu poate sa lipseasca un ghid de genu' asta. Ca sa ma "faci" asa cum vrei tu, trebuie neaparat sa ma "faci" in primul rand. Si ca sa ajungi sa ma "faci", trebuie sa faci ce vreau eu timp de 100 de ani. Bun.

• 
  
  In primul rand trebuie sa te cunosc intr-un moment in care am nevoie de tine, intr-o zi in care ploua si numai tu ai umbrela, intr-o zi in care mi s-a rupt tocu' si numai tu ai masina sau am nevoie de un Mos Craciun pentru cei doi copii ai mei si numai tu ai costum. Mai sunt si alte situatii de genu' am ramas fara benzina, am nevoie de un mecanic, ma doare stomacul, am nevoie de pastile, mi s-a terminat bateria la telefon, am nevoie de cineva care sa-mi instaleze nu-stiu-ce programe pe laptop sau nu vreau sa merg singura pana in Agronomie sa cumpar cate ceva. Si iarasi, pentru ca sunt femeie, si stii ca femeile au toata casa la ele in poseta, fii sigur ca am tot timpul pastile in geanta, am Triferment si Algocalmin, Fervex, Paracetamol si un Touch hand gel-antibacterial. Am doua telefoane care functioneaza amandoua si daca unul ramane fara baterie, sigur pot sa-l butonez in continuare pe celalalt, iar cu gama software sunt pe linia de plutire.
  
  
  
• 
  
  In al doilea rand trebuie sa fii frumusel si bland, sa-mi vorbesti frumos, sa ma intereseze ce zici.  Sa ai alte preocupari fata de ale mele. Sa vorbesti cine stie ce limba straina ciudata si greu de inteles, sa fii pictor, actor, arhitect, muzician sau ceva de genul asta. A, da! e de preferat sa avem cunostinte comune si printre cuvintele alea multe pe care mi le spui sa strecori si cate un amanunt interesant despre vietile prietenilor nostri comuni, tot pentru ca SUNT FEMEIE: DECI BARFESC. Bun. Ne cunoastem, petrecem mult timp impreuna, iti dau tot ce am. Sunt o prietena buna pentru ca asa sunt cu toata lumea. Mergem impreuna in parc, mergem la Mall, mergem impreuna la cumparaturi, iesim sa dansam, mancam impreuna, mergem la teatru si ma ajuti cand am prea multe sacose de carat.
  
  
  
• 
  
  In al treilea rand, ajung din intamplare sa cunosc cele mai apropiate persoane. Cunoscandu-i pe ei capat incredere in mine si vad cam ce fel de oameni ai in jurul tau. Sunt zambitoare ca un copil dimineata si fac totul pentru toata lumea.  Nu imi place sa aud despre iubirile tale trecute, ma consuma toate idilele tale dar pentru ca ma intereseaza a naibii de mult, o sa te ascult cand imi povestesti.
  
  
  
• 
  
  In al patrulea rand, dupa aproximativ 50 de ani, cand mi se pare mie ca esti in regula cu toate si incep incet-incet sa am incredere in tine si nu regret ca ti-am dat tot ce am o sa te rog sa faci cateva chestii pentru mine.  Recunosc ca asta e un mare defect al meu. Nu am cum sa ma abtin sa-mi impart fericirea, nu pot sa ma controlez sa va consider si sa va numesc prieteni pentru ca pentru mine, prietenia inseamna ceva mai mult decat poate sa cuprinda cuvantul asta. Asa ca ... ce fac eu? Pun la bataie tot ce am, va dau cat puteti sa luati si pe deasupra. Si la faza a 4-a incep sa cer si eu cate ceva. De cele mai multe ori toti va impotmoliti in pasul 4. De cele mai multe ori incep sa va urasc [pentru asta] inca dinainte de a incepe cu adevarat sa va iubesc. De cele mai multe ori ajung sa plang putin inainte de culcare si sa ma refugiez in tot soiul de cerinte profesionale imbacsite. De-aia am eu notele asa de mari, de-aia iau toate examenele si ies la tabla la seminarii.Nu pentru ca sunt tocilara. Dar e in regula. Puteti sa ma luati drept o tocilara. Nu ma deranjeaza, oricum per ansamblu tot am ceva mai mult decat aveti voi. Bun. iti spuneam ca incep sa-ti cer chestii minore, pe care ma asigur inainte ca poti sa le faci, ai timp si resurse si depinde doar de cat de importante sunt pentru tine nevoile mele. Asa aflu gradul tau de empatie si tot pe firul asta ajung la procentul tau de infantilitate. Te rog sa dai un telefon in locul meu, sa faci o rezervare pentru mine, sa-mi cumperi ceva de mancare, sa-mi faci o cafea, sa-mi imprumuti o carte. Chestii banale. Nu uit niciodata sa-ti dau banii inapoi si sa-ti multumesc si sunt atenta daca-mi raspunzi : cu placere. sau si alta data.
  
  
  
• 
  
  In ultimul rand, daca ai reusit sa treci de pasul 4, o sa te caut eu, o sa incerc eu sa petrec mai mult timp cu tine. Ar urma o perioada putin ciudata pentru ca sunt uimita de tine si am mustrari de constiita pentru ca te-am subestimat. Aproape ca-mi pare rau ca te-am chinuit prin toate fazele si nu te-am iubit de la inceput. Ma bucur cu tine si sunt fericita ca nu am dat totul unui nimic. Accept sa ma saruti, ba chiar o mai fac si eu uneori daca ma simt in siguranta. Abia atunci poti sa ma "faci". Si n-am sa spun nu, n-am sa te mint ca nu se poate din cine stie ce motive obiective. Si dupa asta o sa poti sa te bucuri de mine fara sa nu intelegi de ce ma uit ciudat la ceas uneori, fara sa te miri de ce sorb pofticioasa dintr-o cana de vin, fara sa fii intrigat de cat de usor ma ameteste alcoolul. Tot acum, la sfarsit intelegi singurel de ce colectionez zahar, afli de ce sufar de frigo-fobie si abia cand voi muriti de cald eu ma simt bine.
  
  
  

E un algoritm care da gres mai devreme sau mai tarziu, depinde de exemplul luat. E o metoda stricata de a evalua posibilii soti, tati ai copiilor mei. Dar am incredere in el pentru ca solutia in sine nu m-a dezamagit niciodata. Barbatii care s-au impotmolit la penultima faza m-au dezamagit, nu algoritmul. E prosteasca metoda pentru ca eu investesc tot ce am si niciodata nu ma aleg cu ceva. Am in plan intr-un viitor cat mai apropiat sa-mi regandesc unghiul pentru ca daca o sa continui asa, o sa ajung convinsa ca nu exista pe lumea asta barbati care sa ma "faca". Si ironia cea mai tare e ca fraza de mai sus poate sa sune chiar a putere.

Inca o parte buna a metodei este ca adun experienta. Si pentru ca pana si partile bune au cate o parte proasta, obosesc repede :  car dupa mine toti barbatii de care m-am lovit si m-a durut.

Normal ca exista tot felul de variatiuni pe tema, asta face frumusetea metodei. Tot timpul gasesc lucruri care ma marcheaza la ceilalti, lucruri pe care le invat de la ei.

Sunt speriata insa pentru ca in ultima vreme m-am pierdut printre pasi cu cineva si nu prea mai pot sa ma adun. Dar mai am inca vreo 21 de grame de incredere in el si o sa ma bazez pe asta ca doar mi-a castigat-o pe buna dreptate.

Am auzit candva, probabil intr-un film, nu mai tin minte, o replica faina. Iubeste-ma sau sinucide-te!

Acum gandeste-te.

Vreau noaptea sa ma visezi ca pe o zana alba

Vreau noaptea sa ma visezi ca pe o zana alba, vreau ziua sa ma privesti ca pe un prieten, vreau la pranz sa te gandesti la mine ca la o salata de fructe, vreau la amiaza sa ma ai ca pe un somn de doua ore pentru frumusetea ta iar seara sa te uiti la mine ca la o steluta cu cinci colturi sclipitoare. si ce naiba mai vreau de la tine?

Da. Mai vreau sa ma lasi sa fiu copila dar sa nu-mi dai drumul de mine, vreau sa vii cu mine in intuneric, sa-mi arati ca nu exista monstri sub pat, ca nu se aude nimic rau din stanga si din dreapta cand e noapte si imi plimb catelul pe aleea dintre blocuri. Mai vreau sa fii alaturi de mine asa cum un barbat ii este unei femei. Nu vreau sa ma dadacesti, nu vreau sa mi te dai, nu vreau sa te iau, nu vreau sa cresc copii, te vreau langa mine. Vreau in preajma mea un barbat la care sa iubesc talentul, vreau in viata mea pe cineva care sa ma faca sa tresar, de care sa fiu mandra. Sa fie pictor, arhitect, muzician, actor, fizician, matematician sau student la informatica sau medicina. Vreau sa faca el tot ce eu nu pot sa fac, sa fie el tot ce eu nu pot sa fiu. Sa-mi invete copilul cum se traieste frumos, cum se mananca sanatos, cum se iubeste din toata inima.

Vreau de la tine sa nu ma limitezi, sa ma controlezi doar cand imi fac rau, sa ma ajuti sa ma ridic cand sunt in genunchi, sa ma tragi pe par cand o merit, sa tipi la mine din tot pieptul tau cand nu vreau sa ma trezesc de dimineata. Vreau sa faci din mine o persoana mai buna, vreau sa ma privesti bland, sa pufnesti in ras de fiecare daca cand ma infurii si ma inrosesc.

Cand nu mai vezi pe altcineva in viata ta in viitor decat pe el atunci o parte din idelurile tale apar un pic in ceata. Te schimbi pe zi ce trece, iti dai seama de schimbare, ti-e frica, parca te vrei inapoi, te vrei copila iarasi, te vrei cu codite si acadele prin curtea scolii, te vrei ascultand Andre, Angels, Bambi sau ASIA. Te intrebi daca e bine, daca asa se intampla cand te faci mari, daca e ceva in neregula cu tine sau e doar o alta etapa. O sa te mai intorci, e primul? E el? E primul dintre ei sau au mai fost si altii inainte? Incepi sa te gandesti la doua persoane cand pui masa, incepi sa te gandesti la cum e imbracat el daca afara bate vantul sau ploua. Mergi la farmacie si cumperi Algocalmin si Paracetamol cand se simte rau, mergi la el in camera si-l trezesti daca stii ca a doua zi are examen la psihopedagogie. Ramai cu el in camera si stai cu el cand tremura si se simte rau, si nu faci deloc un sacrificiu, asa cum poate ai fi facut cu alte persoane. Si tocmai asta te face sa te simti ciudat. Te comporti altfel, te gandesti si in beneficiul lui si asta te inspaimanta. Aproape ca e ca si cum ai trai in doua faze.

Nu sunt sigura ca asta vreau de la viata. Nu sunt sigura ca vreau sa traiesc in doua faze. Cel putin nu inca. Dar cum orice lucru nou e atractiv, cum fericirea noastra se gaseste in schimbare si nu in starea de la momentul respectiv, nu am sa incerc sa ma franez.

Oricum daca ar fi sa ma gandesc la o viata intreaga alaturi de tine, m-as inchipui in vreo 7 ani intr-un birou, inconjurata de hartii, imbracata intr-o camasa alba cu dungulite subtiri maro, sunandu-te pe la pranz sa-ti spun ca te iubesc si sa te rog sa faci tu rezervarea pentru filmul de sambata. Pot sa-mi inchipui chiar ca te superi pe mine ca nu ti-am calcat bine camasa si ti-am ratacit din greseala niste hartii din nu stiu ce dosar care-ti trebuie la birou. In 11-12 ani ma vad avand primul copil. Vreau sa fie baiat. Pot sa te vad la spital, pot sa te vad tremurand de emotie, pot sa te vad plangand. Plangand si cantand, asa cum imi canti acum... :

Ce seara minunata. mai spune-mi iubito odata,
Mai spune-mi ca esti frumoasa si ca imi vei fi mireasa,
Si vom avea o fata, mai spune-mi iubito odata.

Apoi, anul urmator o sa-ti spun intr-o zi ca nu am uitat ce-ti ziceam in facultate, ca vreau doi copii, un baiat mai mare si o fata. Si vreau ca baiatul sa aibe mare grija de surioara lui si sa o protejeze.

Nu vreau ca nici unul din copiii nostri sa aiba nume care incep cu litera L. sau E. sau I. si nici cu G. si cine stie, poate pana la 30 si ceva de ani o sa se mai adune cateva litere.

Oare asta inseamna schimbarea aia mare la care ma tot gandesc de fiecare data cand am un crampei de timp sau sunt odihnita?

Daca pot sa te vad langa mine mai mult timp inseamna ca esti tu? Ca esti primul? Poti sa ma faci fericita?

Daca poti sa ma iubesti intai pe mine ca pe un copil inseamna ca poti sa-mi iubesti copiii chiar daca peste 15 ani ne intalnim toti 4 pe strada si baietelul si fetita nu-s copiii tai.

Dar pana una alta, chiar asa sa fie? Nu stiu ce vreau de la viata. Nu stiu daca sunt gata inca. Tot ce stiu e ca e bine cu tine. E bine langa tine. Poate pentru ca esti nou-nout, poate pentru ca nu esti consumat, poate pentru ca mirosi al naibii de frumos!

Oricum e placut sa ma trezesc dimineata alt om!

A, si mai vreau de la tine sa nu ma iei de tot pentru ca numai pe mine ma mai am.

Noi doi facem o poveste de dragoste proasta

Anu' asta mi-e dor de viata mea. anu' asta mi-e dor de papusile mele. anu' asta sunt cuminte, anu' asta redevin copil. redevin micuta, ies din jocurile astea de prost gust, o sa ma uit la filme, o sa-mi caut de lucru, o sa-mi iubesc cainele si o sa fac mai mult curat. n-o sa-mi mai las pijamalele aruncate prin camera, n-o sa mai las cana de cafea nespalata pe birou, n-o sa mai fumez in camera, n-o sa mai arunc tigarile pe geam, n-o sa-mi mai las foile si laptopul imprastiate pe langa pat
Anu' asta vreau sa fiu mai buna pentru mine. Promit sa am grija de mine.
asa cum e de asteptat, multe din lucrurile de aici n-o sa se intample asa ca o sa revin la modul meu stangaci de a trai, la obiceiurile proaste si enervante, la ritmul meu sacadat de a urca scarile, la mizeriile pe care le accept si le iubesc in fiecare zi. e o atmosfera apasatoare, greoaie, care oricat de ciudat ar suna, face parte din realitatea mea cotidiana. fumul, foile mototolite, asternutul sifonat, hainele imprastiate, alcoolul si cantecele studentesti.
astept sa reinceapa jocul asta de-a prieteniile inca din prima zi de vacanta, sunt curioasa si nerabdatoare, sunt insetata si pusa pe observat si etichetat persoane. astept sa invat cum sa fiu si eu asa egoista, cum sa ranesc lumea din jurul meu, cum sa ma dezimpresionez dupa ce sunt impresionata, cum sa ma dezindragostesc dupa ce ma cuprinde dragostea, cum sa ma dezbrac de orice fel de bun simt si respect dupa ce salut politicos si zambesc larg. oamenii stiu sa faca asta atat de bine incat raman uimita uneori. ma intreb incontinuu de cateva saptamani incoace eu unde am trait pana acum... toate astea au trecut pe langa mine fara sa le vad, fara sa-mi para in neregula, fara sa ma gandesc la tot ce se intampla. am niste prieteni de la care am ce invata si singurul lucru pe care il regret este ca am pus suflet in relatiile cu ei, am investit jumatate din emotiile mele si asta nu are decat consecinte negative.
despre el nu am ce sa zic, doar ca il inteleg complet, doar ca ma raneste cu buna stiinta si culmea, inteleg de ce face asta si desi sunt putin sceptica, tind sa am incredere in el. ma bucur ca il am langa mine, e ca un soi de perete langa care pot sa ma ghemuiesc, pot sa ma sprijin si sa ma ascund. imi doresc foarte mult sa ramana intreg, asa ca pana acum. am nevoie de siguranta pe care mi-o inspira si vreau sa-l ajut si eu macar jumatate din cat o face el.
noi doi facem o poveste de dragoste proasta pentru ca eu sunt mult prea rationala si ma dezmortesc foarte greu, ma supra-controlez si in trecut ii dadeam voie foarte rar sa intre inauntrul meu. nu am fost niciodata atat de inhibata, nu am fost niciodata atat de atenta, atat de rigida si de rece ceea ce nu e chiar un lucru rau. se cunoaste ca de data asta e altfel. el are un soi aparte de a vedea lucrurile, aproape deranjant pentru ordinea fireasca a lucrurilor dar perfect pentru partea mea rationala si logica. imi vine sa-mi bag unghiile in obraji pana imi da sangele cand realizez ca nu asa ar trebui sa decurga totul, ca suntem prosti amandoi, ca ne angajam sa tragem mai mult decat putem sa ducem. am senzatia de neputinta si asta ma face foarte vulnerabila si asta mai departe ma face sa ma inchid, sa uit sa-mi dezlipesc zambetul de pe fata, sa evit sa-mi exprim emotiile.
si ca sa inchei cu o nota optimista, 2010 oricum o sa fie un an ticalos pentru toata lumea asa ca macar noi ar trebui sa renuntam la ticalosii si sa fim mai toleranti!