Noi doi facem o poveste de dragoste proasta

Anu' asta mi-e dor de viata mea. anu' asta mi-e dor de papusile mele. anu' asta sunt cuminte, anu' asta redevin copil. redevin micuta, ies din jocurile astea de prost gust, o sa ma uit la filme, o sa-mi caut de lucru, o sa-mi iubesc cainele si o sa fac mai mult curat. n-o sa-mi mai las pijamalele aruncate prin camera, n-o sa mai las cana de cafea nespalata pe birou, n-o sa mai fumez in camera, n-o sa mai arunc tigarile pe geam, n-o sa-mi mai las foile si laptopul imprastiate pe langa pat
Anu' asta vreau sa fiu mai buna pentru mine. Promit sa am grija de mine.
asa cum e de asteptat, multe din lucrurile de aici n-o sa se intample asa ca o sa revin la modul meu stangaci de a trai, la obiceiurile proaste si enervante, la ritmul meu sacadat de a urca scarile, la mizeriile pe care le accept si le iubesc in fiecare zi. e o atmosfera apasatoare, greoaie, care oricat de ciudat ar suna, face parte din realitatea mea cotidiana. fumul, foile mototolite, asternutul sifonat, hainele imprastiate, alcoolul si cantecele studentesti.
astept sa reinceapa jocul asta de-a prieteniile inca din prima zi de vacanta, sunt curioasa si nerabdatoare, sunt insetata si pusa pe observat si etichetat persoane. astept sa invat cum sa fiu si eu asa egoista, cum sa ranesc lumea din jurul meu, cum sa ma dezimpresionez dupa ce sunt impresionata, cum sa ma dezindragostesc dupa ce ma cuprinde dragostea, cum sa ma dezbrac de orice fel de bun simt si respect dupa ce salut politicos si zambesc larg. oamenii stiu sa faca asta atat de bine incat raman uimita uneori. ma intreb incontinuu de cateva saptamani incoace eu unde am trait pana acum... toate astea au trecut pe langa mine fara sa le vad, fara sa-mi para in neregula, fara sa ma gandesc la tot ce se intampla. am niste prieteni de la care am ce invata si singurul lucru pe care il regret este ca am pus suflet in relatiile cu ei, am investit jumatate din emotiile mele si asta nu are decat consecinte negative.
despre el nu am ce sa zic, doar ca il inteleg complet, doar ca ma raneste cu buna stiinta si culmea, inteleg de ce face asta si desi sunt putin sceptica, tind sa am incredere in el. ma bucur ca il am langa mine, e ca un soi de perete langa care pot sa ma ghemuiesc, pot sa ma sprijin si sa ma ascund. imi doresc foarte mult sa ramana intreg, asa ca pana acum. am nevoie de siguranta pe care mi-o inspira si vreau sa-l ajut si eu macar jumatate din cat o face el.
noi doi facem o poveste de dragoste proasta pentru ca eu sunt mult prea rationala si ma dezmortesc foarte greu, ma supra-controlez si in trecut ii dadeam voie foarte rar sa intre inauntrul meu. nu am fost niciodata atat de inhibata, nu am fost niciodata atat de atenta, atat de rigida si de rece ceea ce nu e chiar un lucru rau. se cunoaste ca de data asta e altfel. el are un soi aparte de a vedea lucrurile, aproape deranjant pentru ordinea fireasca a lucrurilor dar perfect pentru partea mea rationala si logica. imi vine sa-mi bag unghiile in obraji pana imi da sangele cand realizez ca nu asa ar trebui sa decurga totul, ca suntem prosti amandoi, ca ne angajam sa tragem mai mult decat putem sa ducem. am senzatia de neputinta si asta ma face foarte vulnerabila si asta mai departe ma face sa ma inchid, sa uit sa-mi dezlipesc zambetul de pe fata, sa evit sa-mi exprim emotiile.
si ca sa inchei cu o nota optimista, 2010 oricum o sa fie un an ticalos pentru toata lumea asa ca macar noi ar trebui sa renuntam la ticalosii si sa fim mai toleranti!