Cum poti mai sa fii om si sa fii atat de puternic ancorat in tot felul de rautati? Cum sa poata o persoana sa se prefaca in felul asta? Cum sa le faci rau celorlalti? De ce sa le faci rau celorlalti? Cum ai fost crescut? Cata boala poti sa ai in tine incat sa ai atatea resurse pentru nefericirea celorlalti? Nu te ingrijoreaza atatea minciuni, nu ti se frange inima cand o vezi trista, nu te induiosezi cand te gandesti ca e ca un copil mic pe care tu-l inchizi intr-un dulap negru si-l violezi?
Asa ma simt. Violata. Murdarita. Mica. Ma simt proasta si neputincioasa desi intotdeauna am avut succes pe plan profesional, am crescut frumos si nu am decat vreo doua trei frustrari. Iti faci viata o minciuna, iti construiesti alta lume si ce e mai infricosator e ca reusesti sa-i atragi si pe ceilalti in vartejul tau, in viata ta, in minciuna ta.
Si uite cum, ranindu-l pe el, ajungi sa ma scandalizezi pe mine iubindu-l tot pe el. Atata falsitate in jur, atatea zambete fortate, atatea conversatii inutile, pupaturi, urari de bine, mesaje si telefoane. Atat de greu stateam pe scaun in seara asta si atat de greu vorbeam, ma aflam intr-o incapere cu niste straini, niste strigoi urati pe care pana acum i-am numit prieteni.
Si uite asa am aflat eu la 20 de ani ca absolut toata lumea minte, ca absolut toti isi urmaresc interesele proprii si nu ezita nimeni sa calce peste celalalt pentru a ajunge unde vrea. Dar cel mai indignant lucru este ca oamenii isi fac rau unii altora gratis, cumva preventiv.
In incercarea asta a mea, aproape esuata, de a ma preface in continuare ca e totul ok, inteleg de ce se poarta el asa cu noi, inteleg ce se intampla in mintea lui, pot sa-i ghicesc deja atitudinile si reactiile viitoare fata de anumite relatii sau evenimente dar mi-e foarte greu sa accept ca asa e. Mi-e greu si ma ciudesc ca ne strange pe toti, psihologic vorbind, ne strange, ne ingusteaza, ne limiteaza. Ma enerveaza ca face asta cu mine si cu barbatul de care sunt indragostita.
Urasc toata experienta mea cu oamenii de pana acum pentru ca a dat gres. Urasc toata intuitia care-mi curge prin artere pentru ca a dat gres. Urasc intreaga combinatie de celule din cortexul prefrontal si din sistemul limbic pentru ca exista prin emotiile mele.
Imi pare atat de rau ca sunteti asa de rai, ca va mancati intre voi, ca va iubiti si va zdrobiti unul pe altul, ca nu stiti sa va orientati trairile catre orizonturi mai luminoase! Si o sa va pedepsesc! Si din cauza asta nu mai las copilul din mine sa se joace cu voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu