Daca as putea sa-mi realeg obiectul as face tot posibilul sa evit lucrurile din sticla sau portelan.
Daca as sti ce e nevoie sa fac ca sa uit as face-o imediat.
Daca as putea alege sa ma schimb intr-un anume fel, mi-as lua niste craci lungi si m-as face blonda, m-as fixa pe 18 ani si as vrea sa functionez numai noaptea. Fara sa-mi pese, fara sa ma impresioneze, fara sa ma murdareasca, fara sa ma umplu de praf. As vrea mult sa fiu ca tine. Defapt as fi tu daca as putea. M-as rupe de orice legatura cu etica, m-as ascunde dupa cuvinte, as inventa noi sentimente pentru satelitii mei si as fi atat de puternica incat mi-as putea stabili starea de spirit de la un moment la altul fara sa ma prefac. Mi-ar placea sa pot sa privesc in ochi si sa mint. Mi-ar placea sa-mi placa sa vad cum placerea altora se face neplacere doar din doua vorbe.
Daca as sti ca e nevoie sa ma dau de pomana in schimbul fericirii as face-o chiar daca nu ati mai avea la cine sa priviti cum plange rade la soare si plange cu zambete.
As vrea sa am glas frumos, sa nu ma fiu raraita, sa fi cantat pe la festivaluri de muzica usoara. As da la actorie ca sa pot sa traiesc vietile mai multor oameni in aceeasi noapte si sa vad cum e. As citi si m-as chinui sa scriu mai frumos.
Nu m-as indragosti, nu m-as atasa, nu as suferi. As fi perfecta.
Nu as fi naiva.
Nu as fi o vaza cu multe fisuri. Nu m-as scurge. Nu m-as imprastia. Nu m-as topi. Nu as arde. Nu as tremura. Nu mi-ar fi frica de cadere. Nu as astepta sa dea in foc ca sa inchid ochiul. Nu m-as inclina in fata nimanui.
Si ca sa intelegi mai bine perfectiunea asta trebuie doar sa te gandesti la cum ai fi tu fara mine si la cum ai fi trait fara nimic din ce ai luat de la mine. Jur ca as da mai multe. Meritati cu totii. Dar nu mai am. Pentru ca intr-o noapte mi-ai spus ca nu e bine sa va las sa luati din mine...si m-ai sfatuit sa nu va mai dau. dar cu zambetul pe buze tocmai imi luai o lacrima de pe obraz si mi s-a parut ca te vad implinit.
Am obosit sa mai vorbesc mult, am obosit sa rad prosteste seara, am obosit sa-ti raspund mereu cu doua sensuri, sa fiu mereu in garda, sa fiu mereu atenta. Vreau sa te iubesc cuminte si frumos. Vreau sa nu fiu geloasa. Sunt urata asa geloasa! Am obosit de atata agitatie. Am devenit altfel. Ca sa nu fiu trista, ca nu ma infior la fiecare gand care-mi trece prin cap, ca nu mai am timp sa ma gandesc cat de bine poate sa fie cu tine si cat de fraiera sunt ca binele asta imi face rau de 5 ori mai mult...atunci ma agit. Ma invart, va distrez. Ma bucur cu voi...ma bucur de voi... dar cand plecati tot singura raman. pentru ca la urma urmei, seara inainte de culcare, inainte sa adorm lent tot singura sunt. si doare singuratatea asta cum ar durea sa nu va mai am pe voi dintr-o data. si la final, cand sunt numai eu, tot mica sunt. Tot cu piciorusele mele scurte, bruneta, impresionata, fara glas, fara scenarii de invatat pentru un salariu de nimic, fara toate cartile din lume citite de doua ori.... tot eu raman. atat de comuna, atat de "la fel ca toate femeile" cum m-a numit un oarecare intr-alta dupaamiaza.
Eu si mintile mele va sarutam de noapte buna si va asteaptam si maine pe la noi ca s-o luam impreuna de la inceput
