Cand departele trebuie sa vina aproape

Ce se intampla cand stii ca te intorci la mine dupa atata vreme? Cum simti tu gentile grele cand vii ca mai sunt cateva zile si ma tii de mana? E asa cum se zice, ca iti tii respiratia sau ca masori timpul in melodii de dragoste? Trebuie sa fie tare palpitant sa te prefaci ca esti in regula. Trebuie sa incerci sa mesteci inainte sa inghiti, sa te uiti in fata ta cand pasesti, sa nu-ti uiti cheile acasa si sa inchizi geamul daca ploua. Mai trebuie sa uiti toate jocurile pe care le-ai jucat, sa uiti dansurile pe care le-ai dansat, ascunzatorile in care te-ai ascuns si   saruturile pe care le-ai sarutat.

Cum o fi sa stii ca te intorci la mine dupa atata vreme? Oare stii de fapt ca te intorci la mine? O sa te uiti in gol, o sa ai creierul spalat, o sa fii socat si mototolit ceva vreme sau o sa ma uimesti cu lumina ta?

Eu stiu cum e sa fii acolo unde esti tu. Stiu doua lucruri:  ca e greu dar ca e bine. Stiu si cum e sa fii aici unde sunt eu. Dar asta nu pot sa-ti spun ca fiecare judeca pentru el.

Daca vii acasa saptamana viitoare si nu vrei sa ma vezi o sa inteleg. Stiu ca sunt o mie de lucruri care iti amintesc de mine, stiu ca sunt o mie de lucruri pe care le vrei si stiu ca sunt cateva sute pe care le-ai uitat. O sa te privesc oricum ai veni. Suparat, obosit, dezindragostit si reindragostit, o sa fiu aici.

O sa astept cuminte si o sa fiu sincera. O sa ma uit la tine si apoi o sa privesc in mine si o sa-ti spun ce se intampla. Deocamdata imi rade inima cand ma gandesc ca mai e putin si pot sa te iau in brate. Oare la tine cum e?

Ce se intampla cand stii ca te intorci la mine dupa atata vreme?

Inca putin.

America...strica sau intareste?

Si uite ca am ajuns din nou, ca in fiecare vara din ultimii ani incoace, tot pe meleaguri americane. Totul e la fel, poate un pic mai rece anul asta, poate un pic mai putin de munca dar la fel de obositor...

De fapt, cred ca eu sunt obosita. Am trecut anul asta de la studenta la licentiata, de la total linistita in casa la persoana ocupata cu un job interesant... important e ca suntem din ce in ce mai bine si mai maturi si mai intelegatori.

Am invatat incetisor cum sa ma colectez singurica din starile mele de tristete, am observat cum pot sa nu-mi dau voie mie insami sa mai cobor acolo unde mi-e frica. Am esuat maxim intr-o relatie in care credeam cu fiecare fir de par. N-am putut sa iert deloc tot ce mi-a facut nici macar cand vedem ca ii pare rau. N-am putut sa-l accept langa mine o perioada. Ma bucur pentru mine ca am fost atat de rea, sunt mandra ca am spus nu, si mai mult, gust si acum cu placere amintirea momentelor cele mai dramatice.

Apoi dupa ce m-am linistit am inteles ca totusi pana si jumatatea ta poate sa greseasca, asa cum tu poti gresi... si ea te poate insela, asa cum si tu poti. Daca ii spunem jumatate nu e neaparat vorba despre jumatatea mai buna. Ne place noua asa, sa credem ca intregul poate sa fie unul mai bun daca e alcatuit din jumatati dar nu cred ca e asa.

Vorbeam de America si am deviat de la subiect.

In America relatiile nu tin. In America lumea se desparte. Sunt pe punctul de a confirma asta a 3-a oara. Cica numai 3 sunt norocoase. Lumea e mai superficiala. Munca asta fizica ii tampeste si ii face sa uite ca acasa nu-i la fel. Aud tot felul de povesti si vise, care mai de care vor sa ramana aici, sa-i serveasca pe ceilalti in cel mai bun caz. Se plang de picioare umflate si de tot felul de dureri de spate si de maini dar viseaza sa faca asta ani buni de-acum incolo si fugind de politie.

Lumea care a ramas aici s-a schimbat. si nu in bine !

Intelegeti ca nimic nu e ce pare a fi.

America ar trebui sa-si redirectioneze efectele asupra relatiilor dintre oameni.

Mi-e dor sa ma tina in brate si ma trezesc cautand asta aiurea, cand de fapt stiu exact ce vreau. mi-e dor sa dormim impreuna si ma innegreste gandul ca poate nu o sa se intample asa curand.As vrea sa stiu cate ceva din ce-o sa fie. La fel vroiam si anul trecut. La fel si anul asta. Sa fie bine. Sa-mi fie bine!

Dar, sunt trecuta printr-atatea, incat n-am cum se esuez. Si daca o sa cad, stiu ca n-am sa cad pana acolo jos unde mi-e frica sa cobor!

Si cu putin noroc, poate o sa ma prinda cineva de mana in fata unor trepte si o sa aiba grija de mine. La urma urmei, are we human or are we dancers?

Pentru unul din prietenii care m-au dus acolo jos acum cativa ani, in locul in care jur ca n-o sa mai ajung, dar care usor usor a putut sa pastreze prietenia si caruia ii multumesc ca mi-a aratat ca se poate:
Dragul meu camarad, m-am gandit la tine mult zilele astea, sa ai o viata usoara si frumoasa inainte, oriunde te-ai afla, indiferent de continent sau tara, latina sau nu, ca tare mi-e dor uneori sa mai stam de vorba pana tarziu si sa fumam tigara dupa tigara... fara de fapt sa ajungem la nici o concluzie. Concluziile le trag eu singurica, le schimb des, le intorc si ras-intorc pana cand ma plictisesc si ma apuc de altceva! Tie iti durez sa ti se confirme ipotezele alea bune si sa fie totul ok ! Au revoir mon ami Cosmin!

That would be the last step!

Iti multumesc ca esti o persoana atat de calda. Iti multumesc pentru ca esti calm, stabil, calculat. Nu faci excese, nu te imbeti, ma duci acasa cand trebuie si esti drept. Iti multumesc ca iti platesti facturile la timp, alergi dupa autobuz ca sa nu intarzii la cursuri. Ai doar putina ambitie dar poti sa fii mai bine motivat. 

Iti multumesc pentru ca ai intotdeauna hainele curate si calcate. La tine pe noptiera e tot timpul curat, nu-ti uiti niciodata cheile si nu te deranjeaza sa stai noptile si sa lucrezi la proiecte. Mirosi numai a Lenor albastru si esti foarte atent cand iti aranjezi camasile. Ai adidasii curati tot timpul si faci dus de doua ori pe zi.

Iti multumesc ca ma ajuti sa fac mancare, mergi singur in bucatarie si te descurci acolo cat de cat. Iti multumesc de asemenea ca desi intarzii cand te chem la masa tot timpul m-ai ajutat sa spal vasele. Multumesc ca te ocupi tu de ouale ochi pentru ca mie mi-e frica de uleiul care sare. Incalzesti chiftelutele chiar daca de fapt preferi sa le mananci reci, o faci insa doar pentru mine. Multumesc ca ma lasi sa-ti pun tie pielea de la pui in farfurie cand mancam la pranz. Uneori imi pui si sare sau piper exact atat cat am nevoie. Multumesc ca stii sa faci mamaliguta si ca nu esti un lenes cand vine vorba de asta.

Iti multumesc ca nu sforai noaptea si nu te foiesti prea tare. Nu vorbesti in somn si nu te misti aiurea. Nu ocupi prea mult din pat si uneori simt cum in mijlocul noptii ma iei in brate. Tu nu stii asta pentru ca dormi dar eu ma trezesc si sa stii ca nu ma supar. Iti multumesc ca ai tot timpul telefonul pe silentios si raspunzi doar daca e ceva important. 

Iti multumesc ca ma duci duminica dimineata intr-un loc minunat. Iti multumesc ca mi-ai aratat unde gasim multi catei si ma lasi tot timpul sa pun mana pe fiecare din ei. Te uiti la mine cum plang langa ei si desi ti se pare amuzant si ciudat nu te-am surprins niciodata zambind. Iti multumesc ca imi duci sacosa grea si uneori cand mergem la facultate imi duci chiar si geanta cu laptopul. Iti multumesc ca atunci cand ploua si eu sunt incaltata cu adidasi subtiri, tu ocolesti aceleasi baltoace, o iei pe aceeasi cale cu mine. Ma astepti la examene chiar daca iesi inaintea mea din sala. Imi spui cand vine masina si trebuie sa ma grabesc, ma surprinzi noaptea cand lucrez singura la proiecte importante cu energizant si ciocolata.

Esti un tip istet si bun. Esti un prieten. Esti deja aproape de mine. Nu sunt multe persoane acolo. Ti-am spus defapt. Sunt atatea lucruri pe care le observ si le apreciez incat pot sa scriu o noapte si-o zi despre astea. 

Te urasc pentru ca esti aici cand este nevoie sa fii. Nu sunt nebuna cand spun asta. Ma mangai pe par, imi atingi buzele, ma topesti langa tine si apoi imi ceri sa te ajut. Vii la mine cand e mancarea aproape gata, te cert infocata si tot ce faci e sa ma saruti. Imi tii mainile stranse in palmele tale, te joci cu pielea mea, cu ochii mei, cu nasul meu, cu obrajii... Apoi iei ce vrei de la mine. Lucram la proiecte impreuna ca sa ai un sprijin pe tema asta, mergi in sala de lectura cu mine, sau la canapele, sau unde mai imi trece mie prin cap sa mergem sa invatam numai ca sa te pot ajuta. 

Te urasc pentru ca imi spui ca suntem doar prieteni, te joci cu mintea mea, iti place sa ma vezi confuza, sa ma chinui. Am o expresie foarte usor de citit atunci cand nu inteleg si tie-ti place sa-ti pozez numai asa. Imi ia mult sa te citesc, oricat de multa exeperienta am eu cu oamenii. Te urasc pentru ca nu intelegi defapt ca acesti friends au cam trecut de stadiul ala. Gresesti, ramai la mine peste noapte, dimineata ma iubesti la fel de mult dar la final suntem prieteni. 

Te urasc pentru ca am impresia ca esti in stare sa ma dai la schimb sau mai rau, sa ma vinzi pentru cine stie ce catea cu doi neuroni amortiti care-si ridica coada blonda si rara in fata ta. Tu te gandesti un pic in perspectiva, nu-ti pasa de viitor si cu toate astea ai niste obiective clare. 

Azinoapte mi-ai calcat inima in picioare, ai renuntat la planurile noastre, la prajitura pe care trebuia s-o facem impreuna, la filmele pe care trebuia sa le vedem, la momentele noatre... ale noastre, doar de la un telefon. Era nevoie doar de un impuls de la o parasuta ametita in cadere libera ca sa renunti la tot ce ai de atatea luni de zile.

Ca-ntr-un film, s-au derulat inapoi toate momentele in care am tremurat sub mangaierea ta, toate clipele in care tresaream din somn langa tine, toate datile in care-mi sarutai buzele si fruntea in timp ce atipeam. S-au derulat toate, intelegi? Primul sarut, betia, somnul, jocurile, dansul, privirile, soaptele. 

Te urasc pentru ca ai inteles cat esti de vinovat si incerci sa-ti repari greselile. As fi preferat cred sa fii un taranoi de clasa cu lumea ta si sa uiti de mine cand vezi ca devine serios. As fi preferat sa urli la mine, sa te certi, sa-mi explici decat sa recunosti ca esti un idiot. Spui ca ai fost un prost si te opresti. Spui ca-ti pare rau si imi stergi lacrimile. Ce rost are colegu' daca raul e deja facut? Stii, e cam acelasi lucru ca atunci cand spui ceva, ranesti apoi iti retragi cuvintele! Nu prea se ma poate. Vii, imi ceri sa te iert, le trimiti la naiba pe toate usuraticele si te intorci la mine. 

Te urasc pentru ca eu sunt ca un copil. pentru ca te-am crezut, am avut incredere  ca o sa te comporti ca atare si incetezi cu jocul asta murdar. Pentru ca te-am vazut ca vrei cu atata ardoare sa iesi in oras cu prietenii nostri care, iti garantez eu, mai mult de o luna nu mai rezista impreuna, am zis da, hai sa mergem. Si acolo ce-ai facut?! Intorci cutitul atat de precis si cu atata incredere in tine incat imi vine sa vomit. Mergi fix la ea si o saruti. Iti atingi gura de gura ei, dupa toata drama de acasa, cu doar o ora jumate dupa, in fata mea. Si ma intrebi apoi daca ma simt bine. Stiu ca nici ea nu ma place, e o chestie normala, a femeilor. Dar de la asta pana sa-mi sugereze ca daca ma simt rau ar fi mai bine sa merg acasa e o distanta mare.

Pentru toate astea iti multumesc in egala masura in care te urasc, te rog, nu-ti mai bate joc! Nu ma mai saruta, nu te mai juca. Cel putin nu cu aceeasi gura cu care ai sarutat-o pe ea, nu cu aceleasi vorbe cu care te joci si cu ea.

Atata imi pare rau, si doar atat regret: inca o data am investit in oameni, inca o data am avut incredere, inca o data am crezut ca se poate. Rezultatul? Epic fail si o zi de sambata de cacat!