duminică, 15 ianuarie 2012

That would be the last step!

Iti multumesc ca esti o persoana atat de calda. Iti multumesc pentru ca esti calm, stabil, calculat. Nu faci excese, nu te imbeti, ma duci acasa cand trebuie si esti drept. Iti multumesc ca iti platesti facturile la timp, alergi dupa autobuz ca sa nu intarzii la cursuri. Ai doar putina ambitie dar poti sa fii mai bine motivat. 
Iti multumesc pentru ca ai intotdeauna hainele curate si calcate. La tine pe noptiera e tot timpul curat, nu-ti uiti niciodata cheile si nu te deranjeaza sa stai noptile si sa lucrezi la proiecte. Mirosi numai a Lenor albastru si esti foarte atent cand iti aranjezi camasile. Ai adidasii curati tot timpul si faci dus de doua ori pe zi.
Iti multumesc ca ma ajuti sa fac mancare, mergi singur in bucatarie si te descurci acolo cat de cat. Iti multumesc de asemenea ca desi intarzii cand te chem la masa tot timpul m-ai ajutat sa spal vasele. Multumesc ca te ocupi tu de ouale ochi pentru ca mie mi-e frica de uleiul care sare. Incalzesti chiftelutele chiar daca de fapt preferi sa le mananci reci, o faci insa doar pentru mine. Multumesc ca ma lasi sa-ti pun tie pielea de la pui in farfurie cand mancam la pranz. Uneori imi pui si sare sau piper exact atat cat am nevoie. Multumesc ca stii sa faci mamaliguta si ca nu esti un lenes cand vine vorba de asta.
Iti multumesc ca nu sforai noaptea si nu te foiesti prea tare. Nu vorbesti in somn si nu te misti aiurea. Nu ocupi prea mult din pat si uneori simt cum in mijlocul noptii ma iei in brate. Tu nu stii asta pentru ca dormi dar eu ma trezesc si sa stii ca nu ma supar. Iti multumesc ca ai tot timpul telefonul pe silentios si raspunzi doar daca e ceva important. 
Iti multumesc ca ma duci duminica dimineata intr-un loc minunat. Iti multumesc ca mi-ai aratat unde gasim multi catei si ma lasi tot timpul sa pun mana pe fiecare din ei. Te uiti la mine cum plang langa ei si desi ti se pare amuzant si ciudat nu te-am surprins niciodata zambind. Iti multumesc ca imi duci sacosa grea si uneori cand mergem la facultate imi duci chiar si geanta cu laptopul. Iti multumesc ca atunci cand ploua si eu sunt incaltata cu adidasi subtiri, tu ocolesti aceleasi baltoace, o iei pe aceeasi cale cu mine. Ma astepti la examene chiar daca iesi inaintea mea din sala. Imi spui cand vine masina si trebuie sa ma grabesc, ma surprinzi noaptea cand lucrez singura la proiecte importante cu energizant si ciocolata.
Esti un tip istet si bun. Esti un prieten. Esti deja aproape de mine. Nu sunt multe persoane acolo. Ti-am spus defapt. Sunt atatea lucruri pe care le observ si le apreciez incat pot sa scriu o noapte si-o zi despre astea. 
Te urasc pentru ca esti aici cand este nevoie sa fii. Nu sunt nebuna cand spun asta. Ma mangai pe par, imi atingi buzele, ma topesti langa tine si apoi imi ceri sa te ajut. Vii la mine cand e mancarea aproape gata, te cert infocata si tot ce faci e sa ma saruti. Imi tii mainile stranse in palmele tale, te joci cu pielea mea, cu ochii mei, cu nasul meu, cu obrajii... Apoi iei ce vrei de la mine. Lucram la proiecte impreuna ca sa ai un sprijin pe tema asta, mergi in sala de lectura cu mine, sau la canapele, sau unde mai imi trece mie prin cap sa mergem sa invatam numai ca sa te pot ajuta. 
Te urasc pentru ca imi spui ca suntem doar prieteni, te joci cu mintea mea, iti place sa ma vezi confuza, sa ma chinui. Am o expresie foarte usor de citit atunci cand nu inteleg si tie-ti place sa-ti pozez numai asa. Imi ia mult sa te citesc, oricat de multa exeperienta am eu cu oamenii. Te urasc pentru ca nu intelegi defapt ca acesti friends au cam trecut de stadiul ala. Gresesti, ramai la mine peste noapte, dimineata ma iubesti la fel de mult dar la final suntem prieteni. 
Te urasc pentru ca am impresia ca esti in stare sa ma dai la schimb sau mai rau, sa ma vinzi pentru cine stie ce catea cu doi neuroni amortiti care-si ridica coada blonda si rara in fata ta. Tu te gandesti un pic in perspectiva, nu-ti pasa de viitor si cu toate astea ai niste obiective clare. 
Azinoapte mi-ai calcat inima in picioare, ai renuntat la planurile noastre, la prajitura pe care trebuia s-o facem impreuna, la filmele pe care trebuia sa le vedem, la momentele noatre... ale noastre, doar de la un telefon. Era nevoie doar de un impuls de la o parasuta ametita in cadere libera ca sa renunti la tot ce ai de atatea luni de zile.
Ca-ntr-un film, s-au derulat inapoi toate momentele in care am tremurat sub mangaierea ta, toate clipele in care tresaream din somn langa tine, toate datile in care-mi sarutai buzele si fruntea in timp ce atipeam. S-au derulat toate, intelegi? Primul sarut, betia, somnul, jocurile, dansul, privirile, soaptele. 
Te urasc pentru ca ai inteles cat esti de vinovat si incerci sa-ti repari greselile. As fi preferat cred sa fii un taranoi de clasa cu lumea ta si sa uiti de mine cand vezi ca devine serios. As fi preferat sa urli la mine, sa te certi, sa-mi explici decat sa recunosti ca esti un idiot. Spui ca ai fost un prost si te opresti. Spui ca-ti pare rau si imi stergi lacrimile. Ce rost are colegu' daca raul e deja facut? Stii, e cam acelasi lucru ca atunci cand spui ceva, ranesti apoi iti retragi cuvintele! Nu prea se ma poate. Vii, imi ceri sa te iert, le trimiti la naiba pe toate usuraticele si te intorci la mine. 
Te urasc pentru ca eu sunt ca un copil. pentru ca te-am crezut, am avut incredere  ca o sa te comporti ca atare si incetezi cu jocul asta murdar. Pentru ca te-am vazut ca vrei cu atata ardoare sa iesi in oras cu prietenii nostri care, iti garantez eu, mai mult de o luna nu mai rezista impreuna, am zis da, hai sa mergem. Si acolo ce-ai facut?! Intorci cutitul atat de precis si cu atata incredere in tine incat imi vine sa vomit. Mergi fix la ea si o saruti. Iti atingi gura de gura ei, dupa toata drama de acasa, cu doar o ora jumate dupa, in fata mea. Si ma intrebi apoi daca ma simt bine. Stiu ca nici ea nu ma place, e o chestie normala, a femeilor. Dar de la asta pana sa-mi sugereze ca daca ma simt rau ar fi mai bine sa merg acasa e o distanta mare.
Pentru toate astea iti multumesc in egala masura in care te urasc, te rog, nu-ti mai bate joc! Nu ma mai saruta, nu te mai juca. Cel putin nu cu aceeasi gura cu care ai sarutat-o pe ea, nu cu aceleasi vorbe cu care te joci si cu ea.
Atata imi pare rau, si doar atat regret: inca o data am investit in oameni, inca o data am avut incredere, inca o data am crezut ca se poate. Rezultatul? Epic fail si o zi de sambata de cacat!

Un comentariu:

  1. Ce frumos, imi pare rau ca am dat de aceasta postare abia dupa un an. Oricum, f frumos.

    RăspundețiȘtergere