E bine

America.

Am momente in care sunt absolut coplesita. Cand simt ca tot ce mi se intampla ma depaseste, fizic si emotional. Munca. Munca e ciudata. Cand vine seara si simt cum picioarele sunt cu 5 kg mai grele si tot corpul mi se descompune atunci imi dau seama ca munca e ciudata. Oboseala de dupa 11 ore, asa cum am avut astazi e una cumplita. Ma doare fiecare deget, simt cum imi dat mainile si ochii mi se inchid si de deschid aiurea. Asta e. America e un soi de vis frumos dar cainii nu umbla cu covrigi in coada nici aici. Iti trebuie curaj, vointa, implicare, ambitie si mai ales, trebuie sa stii in permanenta de ce te afli aici.

Este absolut superb. Uneori merg pe strada si nu-mi vine sa cred unde ma aflu, mi se pare ca nu e real, de la dungile galbene de pe asfalt, pana la formele cladirilor, toate mi se par ca din filme. Toate sunt ca din filme. Si daca ajungi sa intelegi cum merg lucrurile aici si cum traiesc oamenii de aici o sa-ti dai seama usurel ca America nu inseamna numai New York si Los Angeles sau mai stiu eu ce alte orase ultra mega populate, nu inseamna numai vedete, bani, lux, distractie si shopping. Intr-adevar oamenii au altfel de mentalitate, dupa zilele de munca urmeaza neaparat o pauza, lumea se distreaza, se merge la film, se mananca inghetata… dar viata bate filmul.

Luni am fost in Roanoke, ne-am plimbat, am facut poze, am mancat Brownies intr-un barulet dragut care seaman leit cu Cannabisu’ nostru (din Iasi). Mi-am cumparat o pereche de pantofi, am baut Sprite, am fost la cinema si am mancat cea mai buna inghetata din viata mea. Apoi ne-am intors in motel si ne-am mutat intr-un apartament mai fain, am carat toate lucrurile…

Sunt franta de oboseala dar imi place mult aici, dupa fiecare zi de munca, atunci cand imi notez cate ore am lucrat ca sa am si eu idée de cati bani trebuie sa primesc, am o satisfactie f mare. Nu este primul lucru pe care-l fac pentru mine, de la 15 ani tot fac alegeri singura si ma gandesc la viitorul meu insa, plecarea in State este cu siguranta primul lucru atat de mare pe care-l fac numai pentru mine. Si cand ma plimb pe-aici si vad atata verdeata, cand vad preturile atat de mici, cand vad hipermarketurile imense, mult mai mari si mai ticsite decat cele din tara, imi dau lacrimile si sincer, imi pare extraordinar de rau ca nu sunt langa mine si persoanele la care tin si de care imi pasa. Imi pare rau ca sunt singura aici si numai eu pot sa ma bucur de tot ce vad. Si acasa este rau, lucrurile nu se indreapta deloc… daca as putea, sincer mi-as muta viata aici fara nici cea mai mica problema. Dar daca pentru a trai aici ar trebui sa renunt la ceva de acasa nu stiu daca sunt destul de puternica ca sa o fac. Am incredere in mine, ma descurc in multe situatii… dar nu stiu daca pot sa renunt la tot ce am in tara pentru o viata aici. Asta nu stiu daca pot sa fac…

Va iubesc si mi-e dor de voi, de toti!

America

America

Ohh, in sfarsit am si eu cateva minute libere si pot sa scriu si pe blog! Doamne am crezut ca nu mai ajung!!! Trebuia sa zborin Frankfurt spre Washington si apoi in Virginia, in Roanoke. Ei bine, cea mai tare agentie germana, Lufthansa, m-a executat dintr-un singur foc, avand o intarziere de 2 ore la plecarea din Bucuresti fapt pt care eu am pierdut toate conexiunile, toate zborurile urmatoare… am ajung in Germania, m-am dus val-vartej la compania aeriana in aeroport, God! Un aeroport cat jumatate din Iasi… God!!! So, le-am explicat care e problema si mi-au asigurat sederea peste noapte intr-un hotel din Frankfurt, foarte fain, cu doua mese incluse. Am ajuns acolo, hotelul superb, orasul superb! M-am odihnit, am apucat sa trimit cateva mailuri lui Larry (seful meu care trebuia sa vina in Roanoke sa ma astepte la aeroport), mi-am anuntat parintii si cativa prieteni ca sunt stuck in Germany dar ca sunt bine si apoi m-am odihnit. A doua zi de dimineata am plecat la aeroport, am avut un zbor destul de plictisitor catre Washington, am fost tot timpul deasupra norilor dar totusi am reusit sa prin cateva portiuni din Scotia si Groenlanda… superb! Am ajuns dupa 8 ore jumate in America unde iarasi am luat-o de la inceput cu bajagele, le-am trecut prin vama, am fost controlata drastic, americanii astia sunt f seriosi cu securitatea lor! In fine, spre Roanoke am luat un avion super micut, mi se parea o jucarie fata de matahala care m-a adus pana in Washington. In fine, am ajuns in aeroport, mi-am recuperate bagajul si l-am cunoscut pe Larry. E foarte de trreaba, e genul de American deschis, care vorbeste foarte mult, foarte dragut si amabil, nici nu am simtit cum a trecut timpul, am vorbit diverse chestii, mi-a explicat cateva dintre lucrurile pe care trebuie sa le fac pe-aici. Cand am ajuns in sfarsit in Moneta, ne-am dus la restaurant, am facut cunostinta cu noii mei colegi de munca si cu fetele din camera apoi am ajuns si la motel. Mi-a spus ca a doua zi sunt libera, nu trebuie sa merg la munca dar eram atat de nerabdatoare incat nah, am refuzat odihna asa ca a doua zi m-am trezit de 08 si la 09 semnasem déjà condica si incepeam treaba. Am facut training cu o tipa Vicky, o negresa grasa, cu parul impletit tot, cu un accent foarte fain, asa cum sunt negresele in general in filme. Mi-a aratat ce trebuie sa fac, mi se pare ok, e mult de munca intr-adevar dar e ok, cum imi place mie sa raspund cand ma intreaba lumea pe-aici cum mi se pare munca: “I can handle it!”. Astazi iarasi am luat-o de la zero, cu housekeeping de dimineata si apoi dupaamiaza si seara la restaurant la dishwashing. In restaurant atmosfera e foarte faina, toata lumea rade pe-acolo, toti mi se par cam tacaniti, fiecare are cate ceva neobisnuit cred ca de-aia m-am distrat asa de bine. Am stat cu mainile in apa cu detergent aproape tot timpul dar a fost ok. Este mult de munca aici dar, fara sa par falsa or something, atmosfera de prietenie, rasetele si glumele fac treaba mai usoara si la cat de frumos se poarta cu mine o sa incep sa tin la ei.

Am fost astazi intr-o pauza de doua ore si la un supermarket unde am ramas masca de ce preturi mici au, dincolo de faptul ca puterea de cumparare a banilor este muuult mai mare decat la noi, unele preturi sunt chiar mai mici decat in Romania.

Maine iarasi o luam de la capat dar spun asta cu un zambet in coltul gurii pentru ca abia astept sa ne reintalnim acolo in spate, la restaurant in culise 

Va pup pe toti, mi-as dori ca fiecare dintre voi sa ajunga sa vada cum traiesc oamenii astia, cat de linistiti sunt, cat de bine se lucreaza intr-o atmosfera placuta, cat sunt de diferiti si cat sunt de deschisi. Imi place aici, nu regret absolute deloc ca am facut alegerea asta si chiar daca este mult de munca, sunt multumita de tot ce mi se intampla!

Va pup, ne mai auzim!

but i'm a supergirl...

Si uite ca se termina asa cum a inceput. Cu bagaje, cu nervi, cu tensiune, cu asteptare, cu dezordine, cu emotie, cu nerabdare, cu o lacrima-doua pe stanga, cu unghiile roz, cu parul prins neglijent intr-o coada si creionul negru intins aiurea la ochi... asa a inceput si asa se si termina. Ma uit in fata, langa geam, in cealalta parte a camerei si vad un teanc de bagaje. Ina se aseaza in fata mea si.. "don't be sad"... nici nu ma uit la ea....

Nu stiu de ce totusi simt cum ma junge din urma tot ce am facut in anul asta. Cum m-am schimbat, cat m-am schimbat, ce m-a facut sa ma schimb...

Sunt lucruri de care nu mi-era frica sa ma lovesc pentru ca credeam ca stiu cum e sa traiesti printre straini. Am spus intotdeauna ca imi place vijelia asta din viata mea, ca ma atrage sa fiu tot timpul in priza, ca m-am obisnuit cu drumurile, ca iubesc masinile si soselele mai mult decat imi iubesc pantofii... dar nah... De fiecare data cand se termina ceva ma intristez si ma apasa un soi de tristete...pentru ca oricat as fi de deschisa la nou si obisnuita cu schimbarile...pe atat de conservatoare sunt..

Anul asta am mai cunoscut un oras, am mai invatat coridoarele unei cladiri imense, am fost membrul lunii in asociatia din care fac parte, am fost la teatru, am organizat petreceri si m-am imbatat... am mai cunoscut oameni, mi-am schimbat accentul, am fost in locuri in care nu mai ajunsesem niciodata, cu persoane alaturi de care nu am stat niciodata. Am facut dragoste si nu sex poate pentru prima data in viata mea, cineva mi-a spus cat sunt de importanta pentru el, pentru prima data,  si tot pentru prima data am acceptat niste adevaruri care nu-mi plac. Pentru ca am inteles ca in viata nu pot sa ai intotdeauna ce iti doresti! Anul asta am suferit mult ca sa nu sufar foarte mult, m-am purtat urat cu cineva ca sa nu-l las pe el sa se poarte urat cu mine, l-am iubit ca pe nu stiu ce si am renuntat la el ca si cum as renunta la o tabara la munte. M-am mintit pe mine si pe cei din jur destul de greu la inceput dar apoi mi-a fost din ce in ce mai usor asa ca am devenit o mincinoasa si o ipocrita.

Anul asta am plans dupa prietenii mei vechi, m-am gandit mult la Irina si fiecare lucru care mi-aducea aminte de ea ma "nostalgiliza".

Si acum, cand s-a sfarsit, cand trebuie sa plec din locul in care ma obisnuisem, nu pot sa las trecutul sa ma ajunga din urma pentru ca sunt mai decisa ca niciodata sa fac ceva cu viata mea si tocmai din motivul asta poimaine pe vremea asta o sa fiu intr-un avion dinspre Frankfurt catre Washington si tarziu in noapte o sa ajung de-acolo in Roanoke. Vreau de la astea trei luni care mi se insira in fata sa-mi redea increderea in mine si sa ma faca mai puternica pentru ca da, ce am trait aici in ultimele 9 luni m-au si ridicat dar m-au si coborat!

O sa scriu pe blog cand ajung acolo, pana una alta ... i'm a supergirl!

Nepotrivire

Nu cred ca am nimerit-o nici de data asta. Iar am dat-o in bara! Frate, chiar e nevoie sa vin cu manualul de utilizare dupa mine? Chiar e nevoie sa-mi spun clar si raspicat regulile inainte sa ne tinem de mana? Sa-ti vorbesc despre minciuni, sa-ti vorbesc despre fidelitate, despre respect si despre bunele maniere? Sa-ti explic ca pentru mine minciuna inseamna si omiterea unei bucatele din adevar, nu neaparat inventii si fabulatii. Chiar trebuie sa ma exprim verbal si sa-ti explic ca daca vrei o relatie cu mine ar fi dragut sa nu te culci cu toate care-si desfac picioarele prin cine stie de colturi din campusu asta mic si prafuit? Nu esti nici tu in stare sa ma respecti asa cum te respect eu pe tine, nu stii nici tu ca daca tii cu adevarat si pretentii de la relatia noastra ar trebui sa poti sa ma asculti cand sunt suparata, sa poti sa ma strangi in brate si sa ma lasi sa-ti plang pe umar, sa vii cand te chem, sa-mi aduci pastile cand imi explodeaza capul si sa nu ma lasi singura cand am nevoie de tine.  Pana si barbatul la care am renuntat pentru tine punea mai multe in joc cand venea vorba de mine! 

Sincer m-am saturat de oamenii astia falsi care isi urmaresc innebuniti interesele fara sa le pese de ceilalti. Ma simt singura acum si am impresia ca nu ma potrivesc deloc cu peisajul asta de Romanie care se vrea moderna si emancipata. Oamenii nu mai au timp unii de altii, nu mai savureaza momentele importante si frumoase, nu mai stiu cum sa-si petreaca timpul, nu si-l mai pot organiza si asta nu aduce decat suferinta din partea unora sau a altora. Eu am renuntat la a ma iubi frumos, am inlocuit a face dragoste cu a face sex, am inlocuit linistea de dupa cu gasca de prieteni ca si cum ar fi fost ceva aproape normal sa luati cu totii parte la orgasmele mele! 

Sunt intr-un soi de terapie, de seminar intensiv pe tema "Nu mai da atat de multe de la tine ca ramai la final fara nimic" si, cu toate ca m-am abtinut mai mult de data asta, tot am dat-o in bara. Pana la urma nu pot decat sa fiu uimita de cat de diferiti suntem in gandire, in principii si comportamente. Fiecare se orienteaza pe moment in functie de situatia cea mai favorabila, indiferent de modul in care a privit lucrurile pana la momentul respectiv. 

Oamenii se schimba. Eu ma schimb. Eu vreau sa ma schimb pentru ca e nevoie. Eu ma iubesc asa cum sunt dar vad ca nu ma potrivesc deloc cu stilu care se poarta pe-aici asa ca trebuie sa ma adaptez. Si cum se zice ca pofta vine mancand, o sa ajung si eu cumva sa fiu una dintre gagicile despre care se zice ca e cel mai indicat sa la ai prietene ca altfel..

Pana una alta m-am gandit frumusel sa-mi iau zboru si sa fac ceva cu viata mea pentru ca uite, timpul trece si la sfarsit cand tragem linie nu avem nimic realizat si e pacat ca am trait in cazul asta! Vreau sa ma intorc peste trei luni schimbata definitiv, vindecata de sictiru pe care il am fata de oamenii din jurul meu si sa-mi vad frumusel de drumul meu!

Imi pare rau baby pentru tine dar sa stii ca sincer, nu-mi pare rau pentru noi! Poate candva, cand ai sa cresti mare, o sa intelegi si tu cum trebuie sa te porti cu o femeie si o sa-ti amintesti de mine si de tot ceea ce am incercat eu sa te invat! sau poate ca nu o sa ajungi niciodata sa vezi anumite lucruri pentru ca o sa fii in permanenta ocupat cu afacerile tale!