America

America

Ohh, in sfarsit am si eu cateva minute libere si pot sa scriu si pe blog! Doamne am crezut ca nu mai ajung!!! Trebuia sa zborin Frankfurt spre Washington si apoi in Virginia, in Roanoke. Ei bine, cea mai tare agentie germana, Lufthansa, m-a executat dintr-un singur foc, avand o intarziere de 2 ore la plecarea din Bucuresti fapt pt care eu am pierdut toate conexiunile, toate zborurile urmatoare… am ajung in Germania, m-am dus val-vartej la compania aeriana in aeroport, God! Un aeroport cat jumatate din Iasi… God!!! So, le-am explicat care e problema si mi-au asigurat sederea peste noapte intr-un hotel din Frankfurt, foarte fain, cu doua mese incluse. Am ajuns acolo, hotelul superb, orasul superb! M-am odihnit, am apucat sa trimit cateva mailuri lui Larry (seful meu care trebuia sa vina in Roanoke sa ma astepte la aeroport), mi-am anuntat parintii si cativa prieteni ca sunt stuck in Germany dar ca sunt bine si apoi m-am odihnit. A doua zi de dimineata am plecat la aeroport, am avut un zbor destul de plictisitor catre Washington, am fost tot timpul deasupra norilor dar totusi am reusit sa prin cateva portiuni din Scotia si Groenlanda… superb! Am ajuns dupa 8 ore jumate in America unde iarasi am luat-o de la inceput cu bajagele, le-am trecut prin vama, am fost controlata drastic, americanii astia sunt f seriosi cu securitatea lor! In fine, spre Roanoke am luat un avion super micut, mi se parea o jucarie fata de matahala care m-a adus pana in Washington. In fine, am ajuns in aeroport, mi-am recuperate bagajul si l-am cunoscut pe Larry. E foarte de trreaba, e genul de American deschis, care vorbeste foarte mult, foarte dragut si amabil, nici nu am simtit cum a trecut timpul, am vorbit diverse chestii, mi-a explicat cateva dintre lucrurile pe care trebuie sa le fac pe-aici. Cand am ajuns in sfarsit in Moneta, ne-am dus la restaurant, am facut cunostinta cu noii mei colegi de munca si cu fetele din camera apoi am ajuns si la motel. Mi-a spus ca a doua zi sunt libera, nu trebuie sa merg la munca dar eram atat de nerabdatoare incat nah, am refuzat odihna asa ca a doua zi m-am trezit de 08 si la 09 semnasem déjà condica si incepeam treaba. Am facut training cu o tipa Vicky, o negresa grasa, cu parul impletit tot, cu un accent foarte fain, asa cum sunt negresele in general in filme. Mi-a aratat ce trebuie sa fac, mi se pare ok, e mult de munca intr-adevar dar e ok, cum imi place mie sa raspund cand ma intreaba lumea pe-aici cum mi se pare munca: “I can handle it!”. Astazi iarasi am luat-o de la zero, cu housekeeping de dimineata si apoi dupaamiaza si seara la restaurant la dishwashing. In restaurant atmosfera e foarte faina, toata lumea rade pe-acolo, toti mi se par cam tacaniti, fiecare are cate ceva neobisnuit cred ca de-aia m-am distrat asa de bine. Am stat cu mainile in apa cu detergent aproape tot timpul dar a fost ok. Este mult de munca aici dar, fara sa par falsa or something, atmosfera de prietenie, rasetele si glumele fac treaba mai usoara si la cat de frumos se poarta cu mine o sa incep sa tin la ei.

Am fost astazi intr-o pauza de doua ore si la un supermarket unde am ramas masca de ce preturi mici au, dincolo de faptul ca puterea de cumparare a banilor este muuult mai mare decat la noi, unele preturi sunt chiar mai mici decat in Romania.

Maine iarasi o luam de la capat dar spun asta cu un zambet in coltul gurii pentru ca abia astept sa ne reintalnim acolo in spate, la restaurant in culise 

Va pup pe toti, mi-as dori ca fiecare dintre voi sa ajunga sa vada cum traiesc oamenii astia, cat de linistiti sunt, cat de bine se lucreaza intr-o atmosfera placuta, cat sunt de diferiti si cat sunt de deschisi. Imi place aici, nu regret absolute deloc ca am facut alegerea asta si chiar daca este mult de munca, sunt multumita de tot ce mi se intampla!

Va pup, ne mai auzim!