miercuri, 27 ianuarie 2010

cineva sa imi...


Sunt departe de multe lucruri pe care le iubesc, sunt departe departe de mai multe lucruri pe care le iubesc. sunt aproape de vreo 10 chestii care imi plac: orasul, parcurile, gradina botanica, universitatea, campusul, microeconomia, cafeaua si tigarile si studentii.

Cineva sa imi aduca Constanta inapoi, cineva sa-mi dea liceul si teatrul Fantasio inapoi. si bancile din parcul din fata de la Mircea, si castanele de pe jos. Mi-e dor pana si de magazinul ala de haine si accesorii pentru bebelusi de pe colt, vis-a-vis de BOURBON. Cineva sa-mi aduca acadelele inapoi si zambetul de dimineata. si mai vreau si ochelarii de soare, un prosop moale si un ness pe plaja. si mai vreau si o minge, pe Gabi, Irina, Andrei, Dana, Silviu si Levent pe langa mine. Acum tanjesc dupa roseata de pe nas dupa o zi intreaga de stat pe nisip desi atunci nu mai stiam cu ce creme si alifii sa ma dau ca sa nu se mai vada. ok, right! cica e greu sa plangi acolo unde-ai ras odata... si cam asa e! Parca mi-e dor si de clasa aia murdara, plina de ambalaje de Cola si de pizza. Imi lipsesc multe lucuri. Si asta nu e neaparat o chestie rea dar ideea e ca toate chestiile pe care nu le mai am acum au fost inlocuite cu lucruri noi, oameni noi, locuri noi, chiar si cuvinte noi, accent nou.
Faptul ca imi amintesc de clipele petrecute intr-una din cele 3 realitati existente in momentul ala, 4 la numar in actualitate, nu ma face nici slaba, nici fraiera. Ma face om. asa ca nu va mai chinuiti atata sa mascati ceea ce se poate deduce fara prea multa durere de cap. admiteti ca va e dor de mine si ma iubiti si ma vreti inapoi si v-ati gandit de cel putin o data sa veniti pana la Iasi. Nu mai spuneti in stanga si-n dreapta ca nu va e dor de liceu pentru ca asta inseamna sa va negati existenta in aia 4 ani de zile. si chiar daca o negati sau nu, in aia 4 ani de zile tot ati crescut, tot v-ati creat un stil propriu, tot v-ati indragostit, ati suferit, ati plans, ati avut prieteni, ati fost dezamagiti si apoi re-amagiti tot de ei. ati chiulit, ati baut tequila, ati dansat, ati facut striptease (baietii mai ales!!!), ati fumat, v-ati fumat (a se sesiza diferenta), v-ati imbatat, ati facut sex prima data si ati invatat metodele de protectie anti BTS (pentru binele vostru). Asa ca nu-mi spuneti voi mie ca nu v-a placut in liceu sau ca nu a insemnat nimic pentru voi. A fost o perioada zdruncinata dar pe care la naiba, as da toti banii din lume si pe mine pe deasupra m-as vinde si pe mine la suprapret numai ca sa pot sa retraiesc anii aia. si daca ar fi un pret si as putea sa-l platesc i-as lua cu mine evident pe Gabi, Irina, Andrei, Dana, Silviu si Levent pe Iulia si iarasi pe Irina. si l-as aduce in peisaj si pe Cosmin ca sa vada ca hamsterii nu sunt atat de urati si rai cum crede el, si ca nu numai porcusorii de guineea se distreaza :)
Hai copilasi, maturizati-va ca sa puteti sa va cantati apoi DE-MATURIZAREA si apoi zambiti cand va uitati prin albume pe poze si ganditi-va ca suntem tari! nu ne-am vazut chiar la 10 ani. ne-am vazut dupa 3 luni!







vineri, 22 ianuarie 2010

Asta e ultimul obiect de-al tau printre lucrurile mele

TU nu stii ca daca stai in patu' lu' Inna si te uiti fix in tavan, la neonul stins, la un moment dat nu mai vezi surubul ala mare. nu stii asta despre mine pentru ca nu ai stat niciodata cu mine acolo noaptea.
TU nu stii cum te pot gadila pe urechi lacrimile vinerea noaptea pentru ca nu ai fost niciodata acolo.
TU nu stii cum sa minti pentru ca ai multa bunatate in tine si nu stii nici ca atunci cand incerci sa minti faci ochii mici si iti tii buzele foarte ciudat ca si cum ti-ai sorta cuvintele.
TU nu stii ca pentru mine minciuna inseamna si omiterea adevarului. Nu stii despre mine ca urasc adevarurile partiale.
Si pentru ca nu stii nimic despre mine, pentru ca nu ai fost niciodata atent la mine, pentru ca atunci cand ai facut-o si ai vazut cum sunt, m-ai injurat, m-ai sarutat cu pofta si apoi m-ai tinut in brate o noapte intreaga. Pentru ca vad ca nu vrei sa intelegi ce zic, vad cum iti place sa fii inaintea mea cu totul, vad cum iti rad in hohote ochii cand vii dimineata si minti si crezi ca eu inghit tot ce zici ca o papusa proasta. pentru ca m-am saturat la dracu de tine si de tot ceea ce presupune sentimentul pentru tine.
Pentru ca vreau sa cresc in continuare frumos, pentru ca nu vreau sa ma comport la un copil. pentru ca nu vreau sa-mi refuz maturitatea si orgoliul si demnitatea doar ca sa-ti fac tie pe plac. si nici asta nu-ti convine. nimic nu-ti convine. nu stii nici tu ce naiba vrei si cum sa te porti. pentru ca am avut grija de tine ca de un copil, pentru ca m-am ingrijorat pentru stomacul tau si pentru neuronii aia frumosi pe care capul tau ii tine captivi. si tu nimic.
Pentru ca din cauza ta am ajuns sa ma gandesc la cele mai josnice fiinte de pe pamant cand aud anumite nume feminine. si nu merita. pentru ca intr-o postare anterioara am spus ca nu vreau ca ai nostri copii minunati sa poarte nume care incep cu "I" sau "L" sau "E", nume frumoase de altfel, si asta e o mare prostie.
Te alung de langa mine de azi inainte si nu vreau sa te mai intorci pentru ca vreau sa cresc. pentru ca tu ma opresti. pentru ca la dracu cu timpul care se opreste aiurea cand dispari si porneste in goana cand apari. pentru ca vreau sa simt secundele si diminetile si noptile si revelioanele.
Te gonesc ca pe un caine pentru ca nu meriti. si te gonesc acum cu atata pofta cu care de doresc, prostule!
TU decizi haotic sa te schimbi, dar cum naiba poti sa schimbi ceva ce nu cunosti?! nu te vezi?!
Imi dau demisia din munca asta de Sisif. vreau sa pleci de langa mine si sa nu te mai intorci acasa. poti sa mergi oriunde vrei. esti liber. sunt sigura ca in prostia ta o sa fii bucuros fara mine dar nu uita prietene ca bucuria e scurta, doar fericirea poate dura cativa ani.
TU nu stii iubite, nu ai avut rabdare sa vezi de ce sunt eu pasionata. si vreau sa-ti platesc asta cu varf si indesat pentru clipa cand m-ai tras par ca nu stiu nimic despre nu stiu ce economist. si mi-ai spus ca eu n-am nici o pasiune. a fost ca si cum mi-ai fi spus ca sunt goala, nula, vida. Si n-ai decat sa crezi asta, n-o sa-ti deschid ochii. daca nu stii, dupa atata vreme, cat de mult imi place acolo unde tu n-ai vrut sa mai mergi pentru ca dormeai, daca n-ai ascultat cand iti povesteam si nu ai vazut nimic in ochii mei inseamna ca nu te-ai uitat niciodata la mine si asta doare mai mult decat toate minciunile tale la un loc inmultite cu 3 si ridicate la patrat. calculeaza, ca doar esti bun la asta!
Eu stiu foarte bine ca viata e mai mult de atat. stiu ca viata mea e mai mult decat tine, Gabi, Razvan, Stefan, Alex si Vlad la un loc. stiu ca insemn mai mult decat ai putut tu sa scoti de la mine si cred ca merit toate cadourile din lume pentru cum m-am purtat cu tine pana acum.
Si daca ti-am fost si mama si iubita asta nu inseamna ca ai dreptul sa ma iei de fraiera.
In clipa asta am adunata atata furie in mine incat nu mai vreau sa-ti fiu nici prietena, nici vecina! nici fosta colega! nimic.
Ma seaca si ma intuneca toate jocurile voastre, toate problemele din ograda voastra, toate prostiile de la tine de pe palier. si nu am nevoie de asta.
EU pot mai mult de atat!
Asa ca pisi, nu te mai intoarce dimineata pentru ca nu mai ai la cine sa te intorci. sa stii ca desi eu raman tot aici cu tine, nu mai ai ce sa minti.
Pentru ca eu pot mai mult decat TU. pentru ca sunt mai buna decat tine!
Si te rog, nu-ti mai aprinde nici o tigara in fata mea pentru ca nu ma mai topesc cand vad cum se aprinde cineva intre buzele tale.
Ori te schimbi, ori eu nu ma mai joc.
Am muncit doi ani de zile sa creez pe cineva ca sa ce? m-au durut degetele si mi-am exfoliat pe rand toate unghiile de cat l-am sculptat si finisat pe el. ca sa ce? ca in final sa vorbeasca urat despre mine si sa nu ma suporte? nu castig nimic.
Asa cum i-am spus si uneia din multele tale femei, mie-mi trebuie unul deja invatat, deja crescut, deja format frumos.
Concluzionand, pentru toate serile in care nu mi-ai spus noapte buna, pentru toate gafele pe care le-ai facut, pentru modul tau de cacat in care ma iubesti, pentru ca ma doare dragostea asta a ta, pentru ca ma lasi singura si te intorci cand ai nevoie sau vrei sa plangi langa cineva, pentru ca imi spui numai o parte din adevar, pentru ca nu ti-a pasat de copilul din mine cand te-am avertizat ca vreau sa-l adori pe el si sa iubesti femeia din mine, pentru toate astea te cert, te ignor si te uit INCET-INCERT.

Nu inteleg de ce fugi atat de mult de caldura si te complici aiurea prin tot soiul de colturi si unghere!
Cred ca de-asta te iubesc eu asa de mult, pentru ca esti complicat

Ori deschizi ochii, iti restabilesti limitele si te gandesti bine bine inainte de a-mi mai face ceva...
Ori te schimbi, ori eu nu ma mai joc!

luni, 18 ianuarie 2010

Nu mai am nimic

nu am nimic decat doua maini obosite de atata scris si niste ochi umflati si rosii ca menopauza de la atatea ganduri
nu am nimic decat un chip placut si un cap frumos. si nici macar ala nu e frumos pentru ca mai are doar doua-trei fire de par pe el din cauza stresului, oboselii, lipsei de sex si a tigarilor bineinteles
nu am nimic decat niste pungi goale. albe. unele sunt murdare. altele sunt prafuite, altele sunt prea mari, altele sunt transparente deci nu au valoare.
nu am nimic decat niste poze cu prietenii pictate haotic, colorate si inviate de dorul meu.
nu am nimic decat niste sosete care nici macar nu sunt albe, sunt gri oricat de mult le-as spala pentru ca pantofii intotdeauna mi le coloreaza.
nu am nimic decat un caine blanos si negru care trebuie scos afara in fiecare zi si care latra uneori atat de tare incat imi vine sa-l las nemancat o zi intreaga
nu am nimic decat o camera de camin imbacsita si incarcata. am un dulap minuscul si prea multe haine.
nu am nimic decat doi prieteni. prieteni in sensu ala in care va ganditi acum. pe unul il insel de cate ori am ocazia cu cine apuc, indiferent de varsta si domeniu de activitate. cu celalalt ma vad cand apuc si e format din multimea barbatilor cu care il insel pe primul
nu am nimic decat niste gheata in frigider pe care o topesc de cate ori imi e sete.
nu am nimic decat niste fantezii nocturne cu umbre colorate si zambete sterse sau cu rasete haotice si zgomote puternice.
dimineata nu am decat o fata sictirita si ideea de a nu merge la cursuri.
nu am nimic decat surasul de pe fata unuia din cei doi prieteni ai mei pe care ti-am spus ca-i insel alternativ cu tot felul de persoane.
nu am nimic decat frustrarile si gandurile mele, si frica de singuratate si dorul de libertate si oboseala si stresul si pofta de tigari seara si pofta de ceva dulce dupa masa. a, si pasiunea pentru angeli cherry si teatru
nu am nimic decat o tigara. si nici pe-aia nu o am pentru ca ma feresc de atata lume s-o fumez. si ma gandesc la ea cu pofta si cu dorinta.
nu am nimic decat o lume care ma apasa, nu am nimic decat o cana ciobita plina de cafea, niste trandafiri uscati intr-un borcan cu apa.
nu am nimic decat o singura persoana de contact, nu am nimic decat niste vise si nici alea nu sunt normale.
nu am nimic decat niste alergii si idei fixe pe care i le arunc in fata celui mai important barbat din viata mea dupa tata. si nici pe el nu-l am pentru ca eu sunt prea greu de iubit.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

If you don't help me, I'll die tonight. I can feel it.

Ca intr-un joc. Ca intr-un cantec de ciutani. Ca intr-o poezie cu strofe de trei versuri. Ca intr-o anecdota. Asa ma simt, asa traiesc. Treburile de adulti de care ma ocup ma fac din nou copil. Ma chinui sa cresc si nu mai pot. Ma chinui sa ma inalt si raman tot aproape de un metru juma. Vreau sa-mi creasca parul si sa mi se onduleze si el tot putin trecut de umeri sta de vreo 3 ani incoace.
Asa traiesc eu. Vad cum traiesc adultii si ma indragostesc de modul lor greoi de a petrece timpul, de modul lor imbacsit de a se distra. Si vreau sa cresc.
De o luna incoace m-a luat o furtuna. A inceput un nou joc. Si nu-mi plac regulile astea noi. Si numai el intelege. Si numai el ma strange noapte pe hol in brate pana ma stafidesc toata si imi spune la ureche sa nu mai pun atata suflet. Ma simt ca o Mathilda un pic mai urata cand ma gandesc la jocul asta nou. Ma motiveaza, ma captiveaza, ma tine in priza, ma oboseste dar in acelasi timp ma si "incopilareste".
M-am chinuit in seara asta sa respir regulat cand stateam intinsa langa el. M-am strofocat, m-am controlat. Aveam senzatia ca nu mai am aer la un moment dat, ca o sa ma inec, ca peretii se apropie si ca mi-e cald. Am simtit nevoia sa pun o patura intre noi, la picioare, ca sa nu uit ca noi doi nu suntem unul si acelasi: ca eu sunt copila si el e barbat, ca eu sunt rationala si el are constiinta. Uneori imi vine sa smulg patura asta. s-o ciopartesc si sa ard cu bricheta bucatica dupa bucatica. Ma omor in mintea mea in fiecare seara inainte sa adorm si ma mir ca o fraiera de ce ma trezesc dimineata cu pofta de cafea si tigara.
Am stat in seara asta in pat langa el, simteam raceala zidului, mi se facuse sete, ma ghemuisem cu el, pusesem capul pe umarul lui si respiram alandala. Eram asa de mica, aveam genunchii stransi si uneori imi muscam buzele.
In alt context, intr-un asemenea haos din capul meu as fi fumat tigara dupa tigara.
Stiu ca sforaie si da, vreau sa nu pot sa dorm noaptea din cauza lui.
Stiu ca mananca mult si da, vreau sa stau cu el la aceeasi masa.
Stiu ca e artagos cand e obosit si da, vreau sa fiu eu cea care-l inveleste inainte de culcare.
Stiu ca nu bea cafeaua cu zahar si da, pot sa fac dimineata doua cafele diferite.
Stiu ca ii place sa lucreze si da, pot sa-mi impun sa-l las in pace cat e inconjurat de hartii si carti.
Stiu ca ii place Jack Nicholson si da, vreau sa vad cu el toate filmele in care a jucat.
Trimit o scrisoare plina cu reprosuri si cu implorari de la suflet catre minte si ma rog frumos frumos sa nu gresesc. sa nu mai fiu asa stangace, sa nu mai fiu asa copila. Dar e un joc nou, cu niste reguli pe care nu le cunosc asa de bine, si nici nu-mi plac.
Ma bucura sa petrec timpul cu el, as sta toata ziua privindu-l si nu m-as plictisi. si as dormi noapte dupa noapte cu el daca n-ar mai avea atata constiinta.
If you don't help me, I'll die tonight. I can feel it.

marți, 12 ianuarie 2010

Il y a longtemps que je t'aime

Cunoastem oameni. Ne intalnim, ne strangem mainile, ne simtim caldura palmelor, zambim, ne privim in ochi si rostim un nume. Eu uit intotdeauna numele persoanei si nu de putine ori sunt pusa in situatii jenante din cauza asta. Dupa ce stam de vorba, dupa ce intrebam si ni se raspunde, placem sau nu. Dupa ce timpul ne mai imbatraneste un pic impreuna simtim sau nu. Mai mult, dupa ce timpul imbrataneste si el, iubim sau nu. Eh, IL Y A LONGTEMPS QUE JE T'AIME
Asa. si fa ce vrei cu asta. minte-ma. zambeste-ma, descreteste-ti fruntea cu mainile mele, piaptana-te cu parul meu, poarta-mi visele.
Nu stiu daca e bine ce fac sau nu, nu stiu daca eu mai sunt ca ceilalti sau am devenit o "tu" de cand te-am cunoscut mai bine. Nu stiu ce muzica as fi ascultat daca nu ne-am fi potrivit preferintele muzicale din prima. Stiu doar ca e bine cu tine. Stiu doar ca pe tine te-as numi persoana mea de contact. Stiu doar ca ma doare fizic cand ma strangi in brate, ma simt inclestata si strivita. Si daca faptul ca iti iubesc mainile si puterea ma face pe mine o masochista atunci inseamna ca sunt si asta pentru tine. Nu stiu ce am devenit. In trei luni de zile am crescut, in trei luni de zile m-am schimbat, in trei luni de zile aproape ca m-am maturizat. Spun "aproape" pentru ca aseara cand m-ai strans in brate si mi-ai sarutat obrajii incinsi eu n-am fost in stare decat sa te mangai putin pe umar, nici macar sa-ti intorc sarutarile si sa-ti spun sa ai grija sa te duci la cursuri a doua zi. Pentru ca mi-a fugit sangele prin vene in momentele alea si mi-a tremurat inima in piept ca o coarda de chitara. De-aia. Pentru ca in momentele in care depasesti limita de distanta dintre noi ma pierd. Ma comport aleatoriu si dezordonat. Spun lucruri prostesti si par natanga. Atat imi doresc sa nu ma lasi niciodata sa stric momentele noastre. Sa nu ma lasi sa stric amintirile si istoria noastra. Nu stiu de ce sunt asa incordata, nu stiu de ce nu pot sa respir regulat cand sunt langa tine. Nu stiu de ce incapatanarea mea nu ma lasa in pace. Poate pentru ca il y a longtemps que je t'aime si sunt pedepsita ca nu am vrut sa te cunosc mai devreme desi ai fost tot timpul a cote de moi.

duminică, 10 ianuarie 2010

IA(SI) MAI LASA-MA-N PACE !

Cum poti mai sa fii om si sa fii atat de puternic ancorat in tot felul de rautati? Cum sa poata o persoana sa se prefaca in felul asta? Cum sa le faci rau celorlalti? De ce sa le faci rau celorlalti? Cum ai fost crescut? Cata boala poti sa ai in tine incat sa ai atatea resurse pentru nefericirea celorlalti? Nu te ingrijoreaza atatea minciuni, nu ti se frange inima cand o vezi trista, nu te induiosezi cand te gandesti ca e ca un copil mic pe care tu-l inchizi intr-un dulap negru si-l violezi?
Asa ma simt. Violata. Murdarita. Mica. Ma simt proasta si neputincioasa desi intotdeauna am avut succes pe plan profesional, am crescut frumos si nu am decat vreo doua trei frustrari. Iti faci viata o minciuna, iti construiesti alta lume si ce e mai infricosator e ca reusesti sa-i atragi si pe ceilalti in vartejul tau, in viata ta, in minciuna ta.
Si uite cum, ranindu-l pe el, ajungi sa ma scandalizezi pe mine iubindu-l tot pe el. Atata falsitate in jur, atatea zambete fortate, atatea conversatii inutile, pupaturi, urari de bine, mesaje si telefoane. Atat de greu stateam pe scaun in seara asta si atat de greu vorbeam, ma aflam intr-o incapere cu niste straini, niste strigoi urati pe care pana acum i-am numit prieteni.
Si uite asa am aflat eu la 20 de ani ca absolut toata lumea minte, ca absolut toti isi urmaresc interesele proprii si nu ezita nimeni sa calce peste celalalt pentru a ajunge unde vrea. Dar cel mai indignant lucru este ca oamenii isi fac rau unii altora gratis, cumva preventiv.
In incercarea asta a mea, aproape esuata, de a ma preface in continuare ca e totul ok, inteleg de ce se poarta el asa cu noi, inteleg ce se intampla in mintea lui, pot sa-i ghicesc deja atitudinile si reactiile viitoare fata de anumite relatii sau evenimente dar mi-e foarte greu sa accept ca asa e. Mi-e greu si ma ciudesc ca ne strange pe toti, psihologic vorbind, ne strange, ne ingusteaza, ne limiteaza. Ma enerveaza ca face asta cu mine si cu barbatul de care sunt indragostita.
Urasc toata experienta mea cu oamenii de pana acum pentru ca a dat gres. Urasc toata intuitia care-mi curge prin artere pentru ca a dat gres. Urasc intreaga combinatie de celule din cortexul prefrontal si din sistemul limbic pentru ca exista prin emotiile mele.
Imi pare atat de rau ca sunteti asa de rai, ca va mancati intre voi, ca va iubiti si va zdrobiti unul pe altul, ca nu stiti sa va orientati trairile catre orizonturi mai luminoase! Si o sa va pedepsesc! Si din cauza asta nu mai las copilul din mine sa se joace cu voi!

vineri, 8 ianuarie 2010

Cum s-o faci pe Tiramissa in 5 pasi

Din seria SUNT FEMEIE : DECI EXIST nu poate sa lipseasca un ghid de genu' asta. Ca sa ma "faci" asa cum vrei tu, trebuie neaparat sa ma "faci" in primul rand. Si ca sa ajungi sa ma "faci", trebuie sa faci ce vreau eu timp de 100 de ani. Bun.







  • In primul rand trebuie sa te cunosc intr-un moment in care am nevoie de tine, intr-o zi in care ploua si numai tu ai umbrela, intr-o zi in care mi s-a rupt tocu' si numai tu ai masina sau am nevoie de un Mos Craciun pentru cei doi copii ai mei si numai tu ai costum. Mai sunt si alte situatii de genu' am ramas fara benzina, am nevoie de un mecanic, ma doare stomacul, am nevoie de pastile, mi s-a terminat bateria la telefon, am nevoie de cineva care sa-mi instaleze nu-stiu-ce programe pe laptop sau nu vreau sa merg singura pana in Agronomie sa cumpar cate ceva. Si iarasi, pentru ca sunt femeie, si stii ca femeile au toata casa la ele in poseta, fii sigur ca am tot timpul pastile in geanta, am Triferment si Algocalmin, Fervex, Paracetamol si un Touch hand gel-antibacterial. Am doua telefoane care functioneaza amandoua si daca unul ramane fara baterie, sigur pot sa-l butonez in continuare pe celalalt, iar cu gama software sunt pe linia de plutire.


  • In al doilea rand trebuie sa fii frumusel si bland, sa-mi vorbesti frumos, sa ma intereseze ce zici.  Sa ai alte preocupari fata de ale mele. Sa vorbesti cine stie ce limba straina ciudata si greu de inteles, sa fii pictor, actor, arhitect, muzician sau ceva de genul asta. A, da! e de preferat sa avem cunostinte comune si printre cuvintele alea multe pe care mi le spui sa strecori si cate un amanunt interesant despre vietile prietenilor nostri comuni, tot pentru ca SUNT FEMEIE: DECI BARFESC. Bun. Ne cunoastem, petrecem mult timp impreuna, iti dau tot ce am. Sunt o prietena buna pentru ca asa sunt cu toata lumea. Mergem impreuna in parc, mergem la Mall, mergem impreuna la cumparaturi, iesim sa dansam, mancam impreuna, mergem la teatru si ma ajuti cand am prea multe sacose de carat.


  • In al treilea rand, ajung din intamplare sa cunosc cele mai apropiate persoane. Cunoscandu-i pe ei capat incredere in mine si vad cam ce fel de oameni ai in jurul tau. Sunt zambitoare ca un copil dimineata si fac totul pentru toata lumea.  Nu imi place sa aud despre iubirile tale trecute, ma consuma toate idilele tale dar pentru ca ma intereseaza a naibii de mult, o sa te ascult cand imi povestesti.


  • In al patrulea rand, dupa aproximativ 50 de ani, cand mi se pare mie ca esti in regula cu toate si incep incet-incet sa am incredere in tine si nu regret ca ti-am dat tot ce am o sa te rog sa faci cateva chestii pentru mine.  Recunosc ca asta e un mare defect al meu. Nu am cum sa ma abtin sa-mi impart fericirea, nu pot sa ma controlez sa va consider si sa va numesc prieteni pentru ca pentru mine, prietenia inseamna ceva mai mult decat poate sa cuprinda cuvantul asta. Asa ca ... ce fac eu? Pun la bataie tot ce am, va dau cat puteti sa luati si pe deasupra. Si la faza a 4-a incep sa cer si eu cate ceva. De cele mai multe ori toti va impotmoliti in pasul 4. De cele mai multe ori incep sa va urasc [pentru asta] inca dinainte de a incepe cu adevarat sa va iubesc. De cele mai multe ori ajung sa plang putin inainte de culcare si sa ma refugiez in tot soiul de cerinte profesionale imbacsite. De-aia am eu notele asa de mari, de-aia iau toate examenele si ies la tabla la seminarii.Nu pentru ca sunt tocilara. Dar e in regula. Puteti sa ma luati drept o tocilara. Nu ma deranjeaza, oricum per ansamblu tot am ceva mai mult decat aveti voi. Bun. iti spuneam ca incep sa-ti cer chestii minore, pe care ma asigur inainte ca poti sa le faci, ai timp si resurse si depinde doar de cat de importante sunt pentru tine nevoile mele. Asa aflu gradul tau de empatie si tot pe firul asta ajung la procentul tau de infantilitate. Te rog sa dai un telefon in locul meu, sa faci o rezervare pentru mine, sa-mi cumperi ceva de mancare, sa-mi faci o cafea, sa-mi imprumuti o carte. Chestii banale. Nu uit niciodata sa-ti dau banii inapoi si sa-ti multumesc si sunt atenta daca-mi raspunzi : cu placere. sau si alta data.


  • In ultimul rand, daca ai reusit sa treci de pasul 4, o sa te caut eu, o sa incerc eu sa petrec mai mult timp cu tine. Ar urma o perioada putin ciudata pentru ca sunt uimita de tine si am mustrari de constiita pentru ca te-am subestimat. Aproape ca-mi pare rau ca te-am chinuit prin toate fazele si nu te-am iubit de la inceput. Ma bucur cu tine si sunt fericita ca nu am dat totul unui nimic. Accept sa ma saruti, ba chiar o mai fac si eu uneori daca ma simt in siguranta. Abia atunci poti sa ma "faci". Si n-am sa spun nu, n-am sa te mint ca nu se poate din cine stie ce motive obiective. Si dupa asta o sa poti sa te bucuri de mine fara sa nu intelegi de ce ma uit ciudat la ceas uneori, fara sa te miri de ce sorb pofticioasa dintr-o cana de vin, fara sa fii intrigat de cat de usor ma ameteste alcoolul. Tot acum, la sfarsit intelegi singurel de ce colectionez zahar, afli de ce sufar de frigo-fobie si abia cand voi muriti de cald eu ma simt bine.

E un algoritm care da gres mai devreme sau mai tarziu, depinde de exemplul luat. E o metoda stricata de a evalua posibilii soti, tati ai copiilor mei. Dar am incredere in el pentru ca solutia in sine nu m-a dezamagit niciodata. Barbatii care s-au impotmolit la penultima faza m-au dezamagit, nu algoritmul. E prosteasca metoda pentru ca eu investesc tot ce am si niciodata nu ma aleg cu ceva. Am in plan intr-un viitor cat mai apropiat sa-mi regandesc unghiul pentru ca daca o sa continui asa, o sa ajung convinsa ca nu exista pe lumea asta barbati care sa ma "faca". Si ironia cea mai tare e ca fraza de mai sus poate sa sune chiar a putere.
Inca o parte buna a metodei este ca adun experienta. Si pentru ca pana si partile bune au cate o parte proasta, obosesc repede :  car dupa mine toti barbatii de care m-am lovit si m-a durut.
Normal ca exista tot felul de variatiuni pe tema, asta face frumusetea metodei. Tot timpul gasesc lucruri care ma marcheaza la ceilalti, lucruri pe care le invat de la ei.
Sunt speriata insa pentru ca in ultima vreme m-am pierdut printre pasi cu cineva si nu prea mai pot sa ma adun. Dar mai am inca vreo 21 de grame de incredere in el si o sa ma bazez pe asta ca doar mi-a castigat-o pe buna dreptate.
Am auzit candva, probabil intr-un film, nu mai tin minte, o replica faina. Iubeste-ma sau sinucide-te!
Acum gandeste-te.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Vreau noaptea sa ma visezi ca pe o zana alba

Vreau noaptea sa ma visezi ca pe o zana alba, vreau ziua sa ma privesti ca pe un prieten, vreau la pranz sa te gandesti la mine ca la o salata de fructe, vreau la amiaza sa ma ai ca pe un somn de doua ore pentru frumusetea ta iar seara sa te uiti la mine ca la o steluta cu cinci colturi sclipitoare. si ce naiba mai vreau de la tine?
Da. Mai vreau sa ma lasi sa fiu copila dar sa nu-mi dai drumul de mine, vreau sa vii cu mine in intuneric, sa-mi arati ca nu exista monstri sub pat, ca nu se aude nimic rau din stanga si din dreapta cand e noapte si imi plimb catelul pe aleea dintre blocuri. Mai vreau sa fii alaturi de mine asa cum un barbat ii este unei femei. Nu vreau sa ma dadacesti, nu vreau sa mi te dai, nu vreau sa te iau, nu vreau sa cresc copii, te vreau langa mine. Vreau in preajma mea un barbat la care sa iubesc talentul, vreau in viata mea pe cineva care sa ma faca sa tresar, de care sa fiu mandra. Sa fie pictor, arhitect, muzician, actor, fizician, matematician sau student la informatica sau medicina. Vreau sa faca el tot ce eu nu pot sa fac, sa fie el tot ce eu nu pot sa fiu. Sa-mi invete copilul cum se traieste frumos, cum se mananca sanatos, cum se iubeste din toata inima.
Vreau de la tine sa nu ma limitezi, sa ma controlezi doar cand imi fac rau, sa ma ajuti sa ma ridic cand sunt in genunchi, sa ma tragi pe par cand o merit, sa tipi la mine din tot pieptul tau cand nu vreau sa ma trezesc de dimineata. Vreau sa faci din mine o persoana mai buna, vreau sa ma privesti bland, sa pufnesti in ras de fiecare daca cand ma infurii si ma inrosesc.
Cand nu mai vezi pe altcineva in viata ta in viitor decat pe el atunci o parte din idelurile tale apar un pic in ceata. Te schimbi pe zi ce trece, iti dai seama de schimbare, ti-e frica, parca te vrei inapoi, te vrei copila iarasi, te vrei cu codite si acadele prin curtea scolii, te vrei ascultand Andre, Angels, Bambi sau ASIA. Te intrebi daca e bine, daca asa se intampla cand te faci mari, daca e ceva in neregula cu tine sau e doar o alta etapa. O sa te mai intorci, e primul? E el? E primul dintre ei sau au mai fost si altii inainte? Incepi sa te gandesti la doua persoane cand pui masa, incepi sa te gandesti la cum e imbracat el daca afara bate vantul sau ploua. Mergi la farmacie si cumperi Algocalmin si Paracetamol cand se simte rau, mergi la el in camera si-l trezesti daca stii ca a doua zi are examen la psihopedagogie. Ramai cu el in camera si stai cu el cand tremura si se simte rau, si nu faci deloc un sacrificiu, asa cum poate ai fi facut cu alte persoane. Si tocmai asta te face sa te simti ciudat. Te comporti altfel, te gandesti si in beneficiul lui si asta te inspaimanta. Aproape ca e ca si cum ai trai in doua faze.
Nu sunt sigura ca asta vreau de la viata. Nu sunt sigura ca vreau sa traiesc in doua faze. Cel putin nu inca. Dar cum orice lucru nou e atractiv, cum fericirea noastra se gaseste in schimbare si nu in starea de la momentul respectiv, nu am sa incerc sa ma franez.
Oricum daca ar fi sa ma gandesc la o viata intreaga alaturi de tine, m-as inchipui in vreo 7 ani intr-un birou, inconjurata de hartii, imbracata intr-o camasa alba cu dungulite subtiri maro, sunandu-te pe la pranz sa-ti spun ca te iubesc si sa te rog sa faci tu rezervarea pentru filmul de sambata. Pot sa-mi inchipui chiar ca te superi pe mine ca nu ti-am calcat bine camasa si ti-am ratacit din greseala niste hartii din nu stiu ce dosar care-ti trebuie la birou. In 11-12 ani ma vad avand primul copil. Vreau sa fie baiat. Pot sa te vad la spital, pot sa te vad tremurand de emotie, pot sa te vad plangand. Plangand si cantand, asa cum imi canti acum... :
Ce seara minunata. mai spune-mi iubito odata,
Mai spune-mi ca esti frumoasa si ca imi vei fi mireasa,
Si vom avea o fata, mai spune-mi iubito odata.


Apoi, anul urmator o sa-ti spun intr-o zi ca nu am uitat ce-ti ziceam in facultate, ca vreau doi copii, un baiat mai mare si o fata. Si vreau ca baiatul sa aibe mare grija de surioara lui si sa o protejeze.
Nu vreau ca nici unul din copiii nostri sa aiba nume care incep cu litera L. sau E. sau I. si nici cu G. si cine stie, poate pana la 30 si ceva de ani o sa se mai adune cateva litere.
Oare asta inseamna schimbarea aia mare la care ma tot gandesc de fiecare data cand am un crampei de timp sau sunt odihnita?
Daca pot sa te vad langa mine mai mult timp inseamna ca esti tu? Ca esti primul? Poti sa ma faci fericita?
Daca poti sa ma iubesti intai pe mine ca pe un copil inseamna ca poti sa-mi iubesti copiii chiar daca peste 15 ani ne intalnim toti 4 pe strada si baietelul si fetita nu-s copiii tai.
Dar pana una alta, chiar asa sa fie? Nu stiu ce vreau de la viata. Nu stiu daca sunt gata inca. Tot ce stiu e ca e bine cu tine. E bine langa tine. Poate pentru ca esti nou-nout, poate pentru ca nu esti consumat, poate pentru ca mirosi al naibii de frumos!
Oricum e placut sa ma trezesc dimineata alt om!
A, si mai vreau de la tine sa nu ma iei de tot pentru ca numai pe mine ma mai am.

duminică, 3 ianuarie 2010

Noi doi facem o poveste de dragoste proasta

Anu' asta mi-e dor de viata mea. anu' asta mi-e dor de papusile mele. anu' asta sunt cuminte, anu' asta redevin copil. redevin micuta, ies din jocurile astea de prost gust, o sa ma uit la filme, o sa-mi caut de lucru, o sa-mi iubesc cainele si o sa fac mai mult curat. n-o sa-mi mai las pijamalele aruncate prin camera, n-o sa mai las cana de cafea nespalata pe birou, n-o sa mai fumez in camera, n-o sa mai arunc tigarile pe geam, n-o sa-mi mai las foile si laptopul imprastiate pe langa pat
Anu' asta vreau sa fiu mai buna pentru mine. Promit sa am grija de mine.
asa cum e de asteptat, multe din lucrurile de aici n-o sa se intample asa ca o sa revin la modul meu stangaci de a trai, la obiceiurile proaste si enervante, la ritmul meu sacadat de a urca scarile, la mizeriile pe care le accept si le iubesc in fiecare zi. e o atmosfera apasatoare, greoaie, care oricat de ciudat ar suna, face parte din realitatea mea cotidiana. fumul, foile mototolite, asternutul sifonat, hainele imprastiate, alcoolul si cantecele studentesti.
astept sa reinceapa jocul asta de-a prieteniile inca din prima zi de vacanta, sunt curioasa si nerabdatoare, sunt insetata si pusa pe observat si etichetat persoane. astept sa invat cum sa fiu si eu asa egoista, cum sa ranesc lumea din jurul meu, cum sa ma dezimpresionez dupa ce sunt impresionata, cum sa ma dezindragostesc dupa ce ma cuprinde dragostea, cum sa ma dezbrac de orice fel de bun simt si respect dupa ce salut politicos si zambesc larg. oamenii stiu sa faca asta atat de bine incat raman uimita uneori. ma intreb incontinuu de cateva saptamani incoace eu unde am trait pana acum... toate astea au trecut pe langa mine fara sa le vad, fara sa-mi para in neregula, fara sa ma gandesc la tot ce se intampla. am niste prieteni de la care am ce invata si singurul lucru pe care il regret este ca am pus suflet in relatiile cu ei, am investit jumatate din emotiile mele si asta nu are decat consecinte negative.
despre el nu am ce sa zic, doar ca il inteleg complet, doar ca ma raneste cu buna stiinta si culmea, inteleg de ce face asta si desi sunt putin sceptica, tind sa am incredere in el. ma bucur ca il am langa mine, e ca un soi de perete langa care pot sa ma ghemuiesc, pot sa ma sprijin si sa ma ascund. imi doresc foarte mult sa ramana intreg, asa ca pana acum. am nevoie de siguranta pe care mi-o inspira si vreau sa-l ajut si eu macar jumatate din cat o face el.
noi doi facem o poveste de dragoste proasta pentru ca eu sunt mult prea rationala si ma dezmortesc foarte greu, ma supra-controlez si in trecut ii dadeam voie foarte rar sa intre inauntrul meu. nu am fost niciodata atat de inhibata, nu am fost niciodata atat de atenta, atat de rigida si de rece ceea ce nu e chiar un lucru rau. se cunoaste ca de data asta e altfel. el are un soi aparte de a vedea lucrurile, aproape deranjant pentru ordinea fireasca a lucrurilor dar perfect pentru partea mea rationala si logica. imi vine sa-mi bag unghiile in obraji pana imi da sangele cand realizez ca nu asa ar trebui sa decurga totul, ca suntem prosti amandoi, ca ne angajam sa tragem mai mult decat putem sa ducem. am senzatia de neputinta si asta ma face foarte vulnerabila si asta mai departe ma face sa ma inchid, sa uit sa-mi dezlipesc zambetul de pe fata, sa evit sa-mi exprim emotiile.
si ca sa inchei cu o nota optimista, 2010 oricum o sa fie un an ticalos pentru toata lumea asa ca macar noi ar trebui sa renuntam la ticalosii si sa fim mai toleranti!