Pentru ca atata vreme m-am simtit in toate culorile, in toate apele si in toate felurile de la furioasa in stanga, acum vreau doar sa fiu confuza. Vreau doar sa accept ca nu inteleg nimic din ce se intampla, vreau cu toata fiinta mea sa cred asta dar imi vine sa urlu de fiecare data cand te comporti previzibil. Urasc cand te comporti asa cum ma astept. Urasc ca ma superi tot timpul, urasc cand nu esti langa mine, cand nu pot sa plang langa tine, cand vreau sa am incredere in tine si tu ma minti privindu-ma in ochi. Ma scoate din sarite cand spui ca nu ma crezi, cand ma sfatuiesti pe ocolite sa renunt la tine, ma ales ca stiu ca nu vrei asta. Urasc modul in care vibreaza telefonul atunci cand suni, si mi se pare uimitor cum incerci sa-ti impingi limitele, cum insisti sa te porti ca un magar si sa te prefaci ca nimic nu se intampla.
Si stiam ca urmeaza sa ma eviti. Stiam ca o sa fugi, defapt sincera sa fiu, ma asteptam sa nu mai aud de tine o perioada. Sexul ii apropie pe oameni. nu stiu, goliciunea, pofta, cuvintele, respiratia, transpiratia, e ca un mare secret militar pe care numai cei doi il stiu.
Ti-am spus candva ca nu sunt proasta. pot sa inteleg atatea lucruri. ma laud cu asta pentru ca e meritul meu, pentru ca, plangand ore in sir in baia de la camin in liceu, m-am calit, m-am invatat cu fel de fel de comportamente. Crede-ma. nu sunt proasta. Gandeste-te ca aud la fel de multe cate le aud si ceilalti, vad la fel dar nu poti sa stii ce e in mintea mea. Te rog, crede-ma, nu sunt proasta. Stiu cand minti, stiu de ce minti, stiu de Alexandra...poate stiu chiar mai multe decat tine tinand cont ca tu esti sincer numai dupa ce ai baut si ultima data cand ai facut asta si eram si eu prin preajma nu s-a terminat prea bine pentru tine.
Stiu ca vrei sa fugi de responsabilitate, stiu ca nu vrei sa gresesti, stiu ca nu vrei sa te complici. Dar mai stiu ca asta se numeste lasitate, asta se numeste comoditate si chiar prostie tinand cont ca stiu putin din ce e in mintea ta. Inteleg de ce nu ma incluzi in micul si noua tau cerc de prieteni, inteleg de ce ai nevoie de spatiul tau, e normal, dar ceea ce nu pot sa inteleg de ce nu incerci o formula de echilibru, de ce ma sacrifici pe mine pentru ceva atat de fragil si superficial. E pacat in momentul asta ca trec printr-o perioada oribila, ca as fi avut nevoie de tine, ca as fi vrut sa vorbim, sa ma strangi in brate, sa ma strangi de mana. dar tu alegi sa pleci. asta nu se mai numeste nici macar prietenie. Nu vrei sa intelegi ca pot exista prsoane care se ingrijoreaza pentru tine de fiecare data cand dispari, nu poti sa intelegi ca nu te iau de tot, ca-ti las tie ce e al tau, ca nu te mananc si ca iti prinde bine sa ma ai in preajma.
Nu-mi place cand ma iei la misto la telefon doar ca sa auda nu stiu ce tovarasi de-ai tai din Botosani ca nu esti tinut sub papuc, ma prind de toate aluziile tale, am auzul foarte fin, inteleg tot ce zici dar te mai intreb inca o data ca sa te poti auzi si tu ce bazaconii spui uneori. Ma doare enorm cand te prefaci ca nu se intampla nimic, ma doare enorm ca poti sa treci peste tot ce avem impreuna pentru cateva sticle de vin, iar faptul ca simt cum incerci sa indrepti lucrurile ma face confuza, ma innebuneste, ma schimba.FYI: am remarcat ca ai intrebat de trei ori cum se simte si daca a facut operatia aia care m-a terminat de cap zilele aste.
Iti spun sincer, mi-e greu. dar cand n-o sa mai pot, o sa ma opresc definitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu